Clafoutis cu visine

 Ca bine zicea Zazuza, sa fie oare budinca? sa fie clatita? sau, dear i even say it, prajitura? Nope it’s za  CLAFOUTIS, mai precis un desert francez (mda, m-am poticnit si eu in originea franceza pe sistemul „wtf credeam ca francezii fac chestii mai elaborate si pretentioase”) care se face repede repejor si chiar e bun. L-am incercat pentru prima data (serios) cu visine dar din cate am citit se poate face cam cu orice fructe mai taricele: cirese, caise, prune and so on.

Asadar, am avut un bol de dimensiuni normale plin cu visine delicioase, proaspat culese si trimise cam 35o de kilometri de doamna-mama-lu-pretenu’-meu pe care le-am executat de samburi relativ usor. Cum, you ask? No, atunci e cazul sa recit inca un episod din seria „Chef Rookie visits Kitchen Shop and goes mad” si sa va zic pe scurt ca am achizitionat scula speciala pentru scos samburi, contra sumei „colosale” de 34 lei. Worth every penny, sau ban sa fiu exacta. Asadar, tzac-pac, imediat am efectuat operatiunea, desi sincer m-am miscat in reluare pentru ca, in mintea mea, mi-era frica sa nu murdaresc chestii in proces (pereti, tricou si alte anexe din apropiere). But no, cand se apasa pe fruct nu sar stropi in nici o directie, evident, daca te comporti civilizat si cu grija. Nici fructul nu se zdrobeste si ramane intreg, numai bun de utilizat ca atare.

Pe langa visine, am mai aliniat 3 oua pe care le-am batut bine cu 155 gr zahar, am adaugat 270 ml lapte (3,5% grasime in cazul de fata) si la final 100 gr faina albă pentru prajituri. Trebusoara am facut-o la mixer (se poate si cu telul dar mi-a fost lene) exact ca un aluat de clatite. Am asezat apoi visinele intr-o tava de tarta, unsa in prealabil cu putin unt si am turnat usor aluatul peste ele, ca sa nu le deranjez. Am dat la cuptor, foc mic, pentru 30-40 de minute (mda, stiu, iar nu am stat cu ochii pe ceas…ce sa fac bre daca ma bazez pe simturile mele – olfactiv si vizual in speta), si……… :

 

Pofta buna!