Cea mai buna placinta cu mere – via Easypeasy

Standard

Blogul lui Easypeasy a fost al doilea blog culinar pe care l-am descoperit acum un an, cand am devenit interesata de subiect. In caz ca va intrebati, primul a fost Mananc Inteligent – un blog de food psichology deosebit de special si captivant. Dar vad ca iar deviez de la subiect, cum mi-e obiceiul…

Asadar, demult, un Rookie s-a intalnit virtual cu un specialist in ale culinarelii and it was love at first sight. Abia dupa un an insa, acelasi Rookie, devenit Chef, s-a decis ca este imperios necesar sa faca cinste celor care i-au insuflat dragostea de gatit mai profi, combinata din plin cu fraze bolnavicioase si fotografii food-porn-like.

Inaugurez asadar categoria „Am testat” cu cea-mai-cea reteta de placinta cu mere, preluata cu mult interes pentru carbohidrati de la numita Easypeasy si adaptata dupa dimensiunea tavii proprii din dotare:

– 1 ou

– 8 linguri de zahar

– 11 linguri de apa (plata in cazul meu, n-am avut minerala; cred ca se poate folosi si lapte)

– 11 linguri de ulei

– 1/2 lingurita scortisoara macinata (because i can’t get enough of it si mi-a trebuit si in aluat)

– o lingurita de praf de copt, stins cu suc de lamaie (sau in cazul meu, hellas de lime ca nu am avut lamaie in casa)

– o compozitie de aproape un kilogram de mere rase si caramelizate putin in tigaie (personal, pentru aceasta reteta am avut o punga de mere gatite & congelate, dar reteta pentru ele e foarte simpla: se spala merele, se dau prin razatoare, se scurg de suc, se pun la calit cu un pic de zahar si eventual un bob mic de unt nesarat si se calesc pana cand mai elimina din zeama, dar nu devin complet seci)

Intr-un bol mare de plastic am batut oul, peste el am adaugat zaharul si apa, am amestecat cu telul cat mai bine pana cand aproape am topit zaharul. Apoi am adaugat praful de copt stins cu lime, scortisoara si uleiul. In cele din urma am adaugat treptat faina, folosind in continuare telul pana treaba a devenit prea legata pentru el. In momentul asta am trecut la o paleta zdravana din lemn, de a carei coada m-am folosit pentru urmatoarele grame de faina adaugate in aluat, pana cand situatia s-a intarit si mai tare si a trebuit sa intervin manual. Easypeasy zice in a ei postare, ca se adauga faina „cat cuprinde”  (citez: „Coca o sa iasa asa, grasuta, numai buna de intins”)….well aici s-a imputit treaba pentru ca acest „cat cuprinde” a fost un real mister pentru mine . Asa ca, pentru rookies-as-myself ma simt sa explic: faina cat cuprinde inseamna sa adaugi faina si sa framanti cu mana circular pana incorporezi cat mai bine si respectiv pana cand aluatul nu se mai lipeste de mana. Luckily, am avut instinct de bucatar si m-am prins ca acea consistenta dorita se atinge in punctul in care aluatul nu se mai prinde de mana sau de peretii vasului in care lucrez. Ta-na-na-na!

Dupa ce m-am luptat vertiginos cu aluatul, am pregatit tava tapetand-o cu hartie de copt. Am separat aluatul in doua bucati – una mai mare decat cealalta pentru ca foaia de jos era necesar sa fie mai lata de vreme ce acoperea si peretii tavii (therefore dimensiune inevitabil mai mare – it’s all about math in cooking…). Partea cu folosit faina pe blatul de lucru/sucitor si ocazional pe foaie daca se lipeste nu cred ca mai e cazul s-o elaborez… ce naiba, n-am eu fani asa de rookie.. (or do I?).

Am desprins foia foarte usor de pe blat, am asezat-o in tava, am adaugat amestecul de mere si apoi am intins si foaia pentru partea superioara. Same shit, folosit faina, desprins usor, no biggie. Am asezat totul in tava cat de bine (sau de rookie mai bine zis) am putut, am crestat rapid cu un cutit si am bagat monstrul la cuptorul preincalzit, la foc mic. Am intors-o o singura data intrucat cuptorul meu e crazzy si mi se pare ca ar coace mai tare in partea din spate. Sa fi durat o ora? O ora jumate? Who knows… Eu m-am luat dupa instinctul vizual si cand am vazut marginile aurii si scoarta crapata-gen-copt am decis ca e cazul sa-mi pregatesc stomacul de digestie.

Am fugit cu ea pe pervaz pentru poze, pe sistemul „cine stie daca mai apuca sedinta foto” cum tragic s-a mai intamplat la mine-acasa. Asa ca am transat:

Am pudrat cu zahar:

Si-am mancat. A fost bun. Se va repeta cu siguranta.

Pofta buna!

2 responses »

  1. Pingback: Supă de linte portocalie şi cârnaţi afumaţi, fiartă în bere – via EasyPeasy (reinterpretare) « RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s