Şi evident că am tot amânat să scriu reţeta până-n ultima zi… Deşi tortul l-am făcut (cadou) cam pe la-nceputul lunii februarie. Dar nu-i nimic, n-aş fi eu, Rookie, dacă chestiile astea ar trece pur şi simplu pe lângă mine. Dar gata cu poveştile că iar mă iau aiurea cu vorba, mai bine vă zic niţel despre reţetă..
Necesar de ustensile: tăvi rotunde cu inele detaşabile, de 24 şi 28 de cm. Tortul va avea 28 de cm în diametru. În ordine cronologică, rezultă următoarele:
BLATUL
– 7 oua (la temperatura camerei – ăsta e un lucru esenţial pentru un blat de pandişpan perfect);
– 210 grame zahăr;
– 210 grame făină (musai se cerne);
– un praf de sare;
Ouăle întregi (dap, nu e nevoie să le separaţi) se bat cu zahărul până toată chestia asta îşi cam triplează volumul. Procedeul durează cam 30 de minute dar vă asigur că merită din plin numai pentru pufoşenia soon-to-be. Apoi se adaugă treptat făina cernută însă omogenizarea se face cu o spatulă, cu mişcări circulare de jos în sus, pentru a nu pierde bulele de aer. Dupa ce s-a încorporat bine făina se poate adăuga în continuare altă tură. Compoziţia se pune într-o tavă cu pereţi detaşabili de 24 cm, tapetată cu hârtie de copt pe fund şi unsă cu unt pe inel. Important e să batem puţin tava de masă pentru a scoate eventuale bule mari de aer nedorite, apărute la turnare. Se dă la cuptorul preâncălzit la 170 grade, cam 20-25 de minute şi, mare atenţie, nu se deschide uşa cuptorului în tot acest timp! Da, ştiu, ăsta e masacru psihic… După cele 25 de minute, se opreşte flacăra, se deschide puţin cuptorul şi se lasă la răcit. În felul ăsta evităm diferenţa de temperatură şi blatul nu se va lăsa. Blatul se scoate din cuptor numai după ce totul s-a răcit complet şi se taie în 3 bucăţi. Pe orizontală. 🙂
MOUSSE DE COCOS
– o cutie cremă de cocos – cream of coconut cu 80 % cocos, faţă de laptele de cocos care are doar 60 % cocos (am fost uimită complet să găsesc aşa ceva în Românica noastră cea de toate zilele, dar exista, la Ki Life în Piaţa Amzei);
– 400 ml frişcă bătută bine;
– 13 grame gelatină (eu folosesc Castello, de la Lidl, după căteva experienţe mai nasoale cu Dr. Oetker);
– 50 ml apă călduţă.
Am încălzit la foc mic conţinutul cutiei de cremă de cocos, după lupte seculare cu conştiinţa care mă tot împingea să bag degetele în treabă şi să nu mă opresc din linciorit. Dar am rezistat eroic… Am dizolvat gelatina în vreo 50 ml de apă călduţă şi după vreo 10 minute de amestecat, am turnat-o peste crema de cocos. Am pus oala deoparte, la răcorit. Între timp, am bătut frişca şi am turnat treptat crema de cocos cu gelatină. Am omogenizat cum trebuie.
Tava mare, de 28 de cm, am tapetat-o pe fund cu hărtie de copt şi am uns pereţii cu unt. Am aşezat în centru prima felie de blat şi peste ea am turnat mousse-ul de cocos. Am dat la frigider până s-a închegat ca nimeni altul. 🙂
MOUSSE DE MANGO
– 2 cutii de mango felii în compot;
– 400 ml frişcă bătută bine;
– 13 grame gelatină.
Cât timp mousse-ul de cocos se răcorea în frigider, am trecut la executarea celui de mango. Îmi pare rău că n-am găsit nişte fructe mai de bun simţ şi am fost nevoită să folosesc conserve, dar dacă veţi avea noroc, mai bine folosiţi fructe proaspete.
Feliile de mango le-am blenduit bine până la faza de piure. Pe ăsta l-am pus la încălzit într-o crăticioară mică, împreună cu restul de compot al unei cutii. În compotul celei de-a doua cutii am dizolvat gelatina amestecând constant. Când a început să bolboroseacă, am stins focul, am adăugat gelatina şi am omogenizat. Pus deoparte, răcit.
Again, am bătut frişcă şi am turnat piureul de mango cu gelatină. Am scos forma de 28 de cm din frigider, am centrat al doilea blat peste mousse-ul de cocos întărit şi apoi am turnat mousse-ul de mango. Di nou la frigider până la ornare.
ORNAREA
Am scos tortul din frigider, am centrat şi ultima foaie de blat şi am „nins” nişte fulgi de cocos. Ehe, dar trandafirii….Doamne trandafirii ăia mi-au luat câte juma de oră per bucată. Nu mă plâng, a fost înteresant, dar m-a durut podul palmei vreo 3 zile. Sunt făcuţi din caramele Sugus, după metoda găsită aici, de care m-am ăndrăgostit iremediabil. De ce? Pentru că eu n-am încă ustensile de ornat şi aşa am ajuns să creez un design fain de lumea a crezut că-s cumpăraţi. Aşa că, oficial, mersi dragă Laura pentru ideea absolută!
Şi cu asta am încheiat încă un episod din rapiditatea postării reţetei pentru Dulce Romînie, la care mereu ajung pe ultima sută. Bine măcar c-ajung…
PS: Vă datorez scuze nenumărate pentru pozele de cacao ale acestui tort. Dar în apărarea mea: era seară, am lumină proasta de tot în casă, nu ştiu să fotografiez foarte bine, mai ales pe lumina asta şi nu am bliţ la aparat. Şi nici alte echipamente necesare unei poze mai acătării. Deci, da, n-am scuze.
RookieFood(ie) 