De cand am descoperit lumea blogurilor de cooking, imi doresc arzator sa gatesc cateva ceva ce imi pare mai yummy and make-able-for-idiots. Asa s-a intamplat si cu o reteta de cookies (defapt cu mai multe) care au promis ca ies numa’ bune de halit. So, on a ugly-weather-like sunday, am purces catre a face un gest frumos, si anuma sa intampin barbatu’ acasa cu niste fursecuri cu ciocolata. De la zice pana la a reusi e cale lunga insa ….. aveam sa invat in cam 30 de minute. Reteta originala este dupa cum urmeaza:
-125 g faina
-30 g fulgi de ovaz
– 2 lingurite praf de copt
-55 g zahar brun
-55 g zahar pudra
-1 ou
-1 lingurita esenta de vanilie
-3 linguri ulei de floarea soarelui
-40 grame cirese confiate
-85 g ciocolata menaj pastile sau taiata cu cutitul bucati mari
„Intr-un bol mediu se amesteca faina, fulgii de ovaz, praful de copt si cele doua tipuri de zahar. Intr-un alt bol se bate oul cu esenta de vanilie, apoi se adauga peste prima compozitie, amestecand putin. Se adauga incet uleiul si se amesteca bine pana cand compozitia se desprinde de pe peretii vasului. Se incorporeaza ciresele taiate bucatele si ciocolata si se amesteca bine. Se formeaza 12- 15 mingiute din aluat care se aseaza in tava si se coc 10-12 minute pana devin aurii. ” – how hard can it be? But little did i know….
Dar eu nu am urmat-o intocmai, si asta s-a dovedit problematic: am pus 110 grame zahar alb cristalizat (deci zahar normal nu 50 % pudra + 50 % brun); n-am avut cirese confiate, am pus nuca de cocos (sa fi fost cam 40 grame?!) si s-a intamplat cam asa: amestecul avea prea multe ingrediente uscate si nu s-a omogenizat ci era chiar crumbly, practic nu s-a legat. Apoi cica se tapeteaza o tava cu hartie de copt si se preincalzeste cuptorul la 180 grade. Am facut juma’ din treaba asta si am incalzit cuptorul cam tare (nu am termometru la el, deci sunt la ghici). Am facut bilute de compozitie cum zicea reteta, le-am asezat cate 3 pe-un rand si le-am dat la cuptor. S-au labartat un pic (cum era si cazul) insa au iesit un pic cam prea arse pe fund (in special din cauza nucii de cocos si a cristalelor de zahar) si parca nu deajuns de coapte inauntru. M-am enervat. Rau. Am gustat, nu erau rele (arsursa aside 🙂 ) ba chiar le-am mancat pe toate, that’s why no photos of chocolate chip-cookies, daca va intrebati de ce reteta nu se pupa cu pozele. Am zis „f..k..g mama masii, chiar n-o sa fiu niciodata bucatarul ce-mi doresc sa fiu” si-am zis gata nene cu umilintele.
Dar n-am rezistat decat 15 minute si-am zis ca nu ma doboara pe mine o reteta si vorba ceea „if at first you don’t succeed, try and try again”. Am realizat ca trebuie sa ma apropii mai mult de reteta dar am mers in extrema cealalta: minimizarea ingredientelor uscate, asa ca am pus 1 ou, o lingurita de indulcitor lichid, 125 g faina si 30 g fulgi ovaz (astia n-am putut sa-i ratez decat daca s-or inventa in forma lichida 🙂 ), 2 lingurite praf de copt, vanilie. No chocolate (ca si-asa, pana am ciopartit bine 2 tablete de cioco prima data mi-au iesit peri albi), nu alte adaosuri. Mi-a fost frica sa pun si alune/nuci sau stafide. Same process, macar astea s-au mai legat un pic, dar tot nu cum credeam eu ca va fi aluatul. Le-am dat la cuptor (foc mic de data asta) si-a iesit treaba in felul urmator:
Erau ok, nu deajuns de dulci din pacate (am pus cam putin indulcitor, sau nu era asa puternic…) dar nah, am tras concluzii importante din experienta asta:
1. allways follow the damn recipe! Mai ales la dulciuri de-astea care implica aluat antipatic;
2. nu adauga chestii care vor compromite reteta. Astae strans legata de prima regula. 😀
Pofta buna si disciplina la bucatarie va doresc!
RookieFood(ie) 
Well, Rookie, fata lui Old Father, what can eu to spun? It seems that matalutza exersezi bucataria, like the americanii armamentul, sau metrosexualii limba frangleza, cu a little bit accent of Valahia. Where is that discipline, de care vorbeai? 🙂
Pai stii cum e, in dezordinea fiecaruia exista o ordine precisa si de neclintit :))