Serbetul este, pentru mine, acel urban-childhood-myth de care imi amintesc mereu cu maaaaare placere, ba chiar nostalgie. M-am bucurat de el in special pe vremea scolii generale, cand mergeam acasa la doamna invatatoare si mereu ne servea cu cate-un borcan de serbet (parca de trandafiri? sau capsuni?…. nywayz, it was pink) + apa on-the-side si-l devoram pe nerasuflate de bun ce era… Il facea cu propriile maini, in casa, dupa o reteta numai de ea stiuta si care nu dadea gres ever! And so, de fiecare data cand trec pe langa el, Serbetul that is, imi reinvie imaginea asta copilareasca in minte si parca ma imbie sa cumpar un borcan. Ceea ce s-a si intamplat weekend-ul trecut, therefore, meet the pretty: serbet de afine, luat de la mama lui de-acas’, in speta de la maicile Manastirii Agapia Noua, judetul Neamt.
Enjoy!
RookieFood(ie) 
wow… ce culoare are!
Well thank you 🙂
Imi place culoarea si textura si yum-yum-yum! Dupa cum vezi, nu ma mai satur de citit si comentat pe blog. Da-ma afara cand te plictisesti 😛
Go crazzy!
Ce culoare superba!Bun rau,nu?:)
Ohoooo, you have no idea… si-acum mai visez la el… sper ca data urmatoare sa gasesc de catina
doresc sa preiau din cind in cind si de pe la dumneavoastra cite un articol, se poate?
Dacă se poate să îmi oferiți mai multe detalii privind locația și scopul preluării, putem discuta.