Revenire provocarea 6: Risotto alla milanese cu porumb

Standard

DSC_2386

Vă amintiți de provocarea 6? Aia cu mult orez? Ei bine, am executat pentru un ea un drăguț orez colorat, cu multe legume dar Anti-talent-în-bucătărie nu a fost pe deplin satisfăcută de rețetă pentru că avea în minte altceva. Acel altceva era în esență un turnuleț din trei straturi de orez, fiecare gătit cu altă legumă sau condiment care să îi dea culoare. Nici prăjitura cu orez n-a îmbunat-o, deși era la a treia felie… Așa că am considerat acest comportament inadecvat drept o ofensă de nedescris la adresa unui rookie chef și am simțit urgent nevoia să-i arăt lu’ Anti-talent-în-bucătărie cu ce se mănâncă orezul, dacă îmi înțelegeți aluzia. Prima dată a fost fuchsia, azi e galben, a treia tură, cine știe? De unde culoarea nebună? Ehe… pentru Anti-talent-în-bucătărie am scos artileria grea, ăl mai șmecher condiment di pi mapamond, ăla de-i mai scump ca aurul! Și cum deja aveam în minte această variațiune am descoperit cu uimire că preparatul to-be se cheamă risotto alla milanese, un orez italian făcut însă tradițional cu supă și măduvă de vită deși mai toate căutările pe google afișează o variantă vegetariană mai low-fat sau maxim cu adaos de supă de pui.

A mea rețetă s-a desfășurat după cum urmează: am tocat 2 cepe albe și le-am sotat într-o lingură de ulei de rapiță și 20 de grame de unt cu 82 % grăsime. Odată înmuiate, am alăturat 180 de grame de orez arborio și am amestecat bine. Apoi am redus focul la mic spre mediu și am început să adaug câte un polonic de supă de legume (1 litru de apă fierbinte cu un cub de supă bio Alnatura) în care infuzasem de vreo 5 minute o pișcătură de fire de șofran, câte încap între două degete. Important la risotto este să nu completați cu altă tranșă de lichid până orezul nu a absorbit-o pe anterioara. Spre final am adăugat cu vreo 200 de grame de porumb congelat și spălat bine într-o sită (se poate înlocui cu porumb la conservă). Odată boabele de orez gătite, am stins focul și am terminat treaba cu 50 de grame de parmezan ras, sare de Himalaya și piper alb.

TIP 1: Nu cumpărați pungi de parmezan gata ras ci mai degrabă investiți într-o bucată compactă. Deși e mai scumpă, vă ține mult și parmezanul proaspăt ras e mult mai gustos decât cel ambalat.

TIP 2: Când e gata, textura unui risotto perfect este moale, cât să se prelingă din lingură. Din poză nu se observă textura tipică pentru că e făcută abia a doua zi, când s-a întărit nițel.

DSC_2382

DSC_2365

 

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s