Top 7 ustensile fara de care nu as putea trai in bucatarie

Standard

DSC_2033

Magazinele sunt pline de gadgeturi mai mult sau mai puțin utile dar vă asigur că printre astea se regăsesc lucruri deosebit de importante ce pot ușura munca în bucătărie așa cum nu ne-am putea imagina! Iată lista mea de chestii must have fără de care m-aș descurca cel puțin îndoielnic:

1. Decojitorul de legume/fructe. Jur că nu mai știu să curăț un cartof la cuțit. Mi se pare imposibil. Ca să nu mai vobesc de faptul c-aș elimina probabil jumătate din volum. Mă ajută la orice fruct sau legumă, de la morcov, sfeclă, țelină, cartof sau dovleac plăcintar pănă la mere, pere sau citrice. Personal îl prefer pe cel în „T”, parcă îl țin mai bine în palmă, e mai ușor de mânuit. Cu el fac și fășii subțiri de legume pe care apoi le folosesc crude în salată sau le trântesc în tigaie pentru o minimă preparare termică.

2. Cuțitul mare, al bucătarului, cu lama lată și cuțit mai mic & îngust. Încă mi-e frică să ciopârțesc chestii de dimensiuni mici gen căței de usturoi cu ustensila mare, în aceste cazuri apelez la un cuțit mic care am grijă să alunece frumos PE LÂNGĂ deget!🙂 Nu am dat sume importante pe ele, consider că nu sunt la „acel” nivel. Nu mă pricep așa bine la cuțite dar am ales unele pe care le folosesc 100% din timp și mă descurc cu ele. Mânerul trebuie să fie comod, nealunecos și să aibă protecție (adicătelea zona unde se termină lama să fie rotunjită type, ca dacă în vreun fel ajung cu degetele acolo să nu fac buba). Le spăl și șterg bine după fiecare utilizare. Nu le ascut. Mai am și un cuțit mic ceramic, foarte bun și pe care îl folosesc cu drag pentru legume/fructe. De altfel le recomand pe cele din ceramică, ele nu interacționează negativ cu mâncarea (nu schimb gustul alimentelor, nu transmit mirosurile), nu oxidează nimic, sunt foarte igienice și anti-alergice. Mai mult decât atât, nu se ascut niciodată și nu se tocesc. Și sunt foooooarte ascuțite, deci tre să aveți grijă.

3. Site. Eu am 3, una mare cu diametru de 15-17 cm și ochiuri de vreo 2 milimetri, una deasă cu diametru de vreo 17 centimetri și una mică, de ceai ca să zic așa. Pe aia mare o folosesc la spălat chestii gen mazăre congelată, cireșe proaspete, scurs pastele de apă. Pe aia deasă o folosesc la cernut făină, spălat/scurs orez, eventual scurs conserve de ton sau porumb. Aia mică e bună pentru lucru pe termen scurt și cantități mici: pudrat cu zahăr fin, scurs două linguri de porumb din conservă.

4. Palete. Doar de lemn am eu. Desi se umezesc și prind miros prefer să le folosesc pe acestea decât să zgârii tigăile cu altele de metal sau să mă intoxic cu cele de plastic. Le schimb des, sunt ieftine deci îmi permit asta. Ca utilitate vă recomand una mai lată pentru întors pancakes sau omletă, și una mai mică eventual rotundă pentru învârtit în oale cu păpică. Spălate foarte bine și uscate asemenea, după fiecare utilizare.

5. Răzătoare simplă cu mâner. Asta a fost cea mai mare provocare a mea. Am vrut una cum vedeam la Jamie Oliver, de o folosea la ras brânzeturi și coajă de lămîie. Dupa vreo 3 încercări eșuate am găsit una la vreo 5 lei în Auchan de o folosesc la aproape orice și rezultatul e bun. Ochiurile tre să fie mici și bine ascuțițe, ca să radă și lucruri tari gen parmezan. Seamănă cu asta, ca să vă faceți o idee.

6. Tocătoare. Eu am tot de lemn pe care le schimb mai des. Și cele de plastic sunt bune însă un cuțit cu zimți cam râcâie suprafața deci avem rondele de morcov cu ceva plastic adițional nedorit. Revenind la tipurile de tocătoare, am unul mare pe care mă desfășor cu feliatul unei întregi pizza, tăiat un pepene sau montat bruschete. Ăsta mă ajută și la servit, arată rustic și homey. Unul mediu pentru tocat mai multe legume odată la o salată sau ciorbă. Unul mic pentru cantități mici: tocat o ceapă la un risotto simplu, tăiat o sfeclă pentru storcător, tocat pătrunjel sau mărar pentru finalizat alte preparate sau pentru pesto la blender, etc. Le spăl bine și le las să se usuce la aer, adică nu unele peste altele sau intercalate cu alte chestii ca să nu mucegăiască.

7. Teluri. Unul mare, dacă vreau să fac o tonă de clătite sau amestec pentru o tavă consistentă de cremă de zahăr ars. E primul tel care mi l-a dat mama când am venit la București și ma bucur de el și acum. Poate că e și valoarea sentimentală involved, but i don’t care. Atenție, cu cât e mai mare „balonul” telului, cu atât amestecul bătut va fi mai aerat & light. Mai am unul mediu folosit la amestecuri de brioșe de pildă, unde nu am de ce să încorporez mult aer dar vreau totuși să omogenizez cum trebuie compoziția. Și evident unul mic, de 15 cm care mă ajută să amestec cantități foarte mici de ingrediente, în vase mici. Este cazul omletei, a sosurilor de smantână/iaurt sau a sosului olandez pentru ouăle Benedict. Cu el mai bat un ou cu smântână ca să dreg ciorba.

Cam astea sunt cele absolut necesare pentru o viață culinară mai frumoasă și mai simplă. Părerea mea! Desigur că mai am și altele pe care chiar le folosesc dar nu sunt necesare decât dacă vrei tu, utilizator potențial & pasionat, în mod particular să te dezvolți. De exemplu, mi-am luat set de măsurat în cups pentru că mai citesc diverse siteuri americane și testez combinații/rețete care necesită această unitate de măsură, pentru că un cup de făină nu este egal ca gramaj cu un cup de zahăr. Mai folosesc cu succes și un clește lung universal, de metal cu capete de silicon, foarte bun pentru întors chestiile gătite pe grătarul de fontă/tigaie. Mănușile de cuptor sunt și ele folosite pentru siguranță. Feliatorul de pizza e bun  să tai porțiile dorite din orice gen de lipie/pizza/foccacia. Mai am și două sucitoare de lemn, unul de juma de metru, altul de vreo 15 cm, bune la întins aluaturi. În caz că vă întrebați de ce am nevoie și de unul mic, ei bine, pentru ca uneori, blatul de bucătărie disponibil are dimensiuni reduse, hence, n-am loc maică! Sau prefer să întind aluatul de pizza direct pe placa de granit, în diametru de vreo 20 de cm și un sucitor mic e mai simplu de mânuit. Zdrobitorul pentru piure este și el la loc de cinste, deși prefer să ajung apoi la consistența foarte cremoasă cu ajutorul unei furculițe. Dupa ani buni am luat și un tirbușon și un desfăcător de conserve pentru că, deși le folosesc rar, economisesc mult timp, nervi și chiar lame de cuțit (lama cuțitului de bucătar + aluminiu nu e love). Ustensila de scos sâmburi e foarte bună pentru fructe de tipul cireșelor/vișinelor și o folosesc foarte bine și la măsline, ca mai apoi să le feliez frumos. Da, sunt bolnavă.🙂

Pe lista de viitor: un mojar de granit cu pereții înalți (pentru sosuri, pesto, mărunțit oleaginoase, făcut amestecuri uscate de condimente din boabe întregi, etc.), o pensulă pentru uns din păr, un termometru pentru zahăr, un set complet pentru decorat prăjiturele, o cupă pentru înghețată (folosită și la scobit guguloaie de pepene sau dimensionat aluaturi tari), un blat rotativ pentru decorare torturi, șiiiiii, o pâlnie! Da fraților, believe it or not, eu nu am pâlnie !!!

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s