Experienta personala: cateva lucruri utile pentru sanatate

Standard

DSC_6860

Hooooo!!! Nu aruncați cu pietre că nu-i musai cazul! Nu sfătuiesc pe nimeni aiurea, nu sunt medic, nutriționist, vraci, nu prevăd viitorul. Hell, nu văd nici MCV-ul cu radar decât când trec fix pe lângă el. Sau peste, după caz.🙂 Am simțit însă nevoia să împărtășesc cu lumea întreagă ceva idei care, personal le-am testat timp îndelungat (a se citi, de la câteva luni în sus) și care m-au ajutat să devin mai sănătoasă. Am citit și vizionat destul de multe chestii privitoare la nutriție, sănătate, boli și în baza a ceea ce mi s-a părut interesant, mi-am format obiceiuri bune de luat în seamă. De-a lungul timpului m-au intrebat mulți ce mănânc, ce sport practic, ce-am făcut să mai dau jos un kil sau mai pun două. Nu-s fotomodel, nu-s perfectă și încă nu-s deplin mulțumită de mine. Dar încerc în continuu și am ajuns la concluzia că înaintea frumuseții tronează sănătatea. Așadar, iacătă care-i lista mea „to do” ca să fie bine să nu fie rău:

mănânc variat. Am tot încercat diverse tipuri de disocieri și asocieri în ultimii ani. Mi-am urmărit efectele asupra corpului și am ajuns la un regim de alimentație ovo-lacto-vegetarian care mi se potrivește mănușă. Ocazional și destul de rar mănânc și carne (dacă e să aleg, prefer curcanul sau vita, dar nu mă feresc nici de pui sau porc), insă am grijă la sursă. La fel cu peștele și fructele de mare. Nu pangasius. Rar ton. Asociez mai degrabă legumele cu lactate, în special brânzeturi. Încerc să nu combin tare și des grupele de alimente. Poate o dată pe săptămână fac o pizza de casă, un piure de cartofi cu ceva vită la grătar și salată de sezon, poate chiar și niste carbonara. Dar nu zilnic. În fiecare zi însa aleg alimente cât mai colorate şi nu mă lipsesc de proteine (animale din lactate sau branzeturi sau vegetale din linte, fasole, orez integral, etc.). Fără soia, că mai tot ce se găsește pe piață provine din culturi modificate genetic. Zilnic fructe şi legume, obligatoriu.

DSC_6807

mănânc sănătos și de sezon. Mereu aleg ce e proaspăt în piaţă şi ştiu că există sanse cât mai mari să fie cultivat în România. Pentru asta însă trebuie ştiut când anume se coc legumele şi fructele; nu de alta, dar măcar să evităm a cumpăra portocale în mai sau iunie şi roşii/ardei în decembrie. Primăvara mă orientez către salată verde, spanac, untişor, leurdă, lobodă, ridichi, ceapă verde. Spre vară deja o dau pe roşii, castraveţi, ardei de toate felurile. Acu vreo săptămană am cumpărat şi mazăre proaspătă din piaţa Obor şi-aşa am trântit un risotto verde ca aici de nu m-am mai săturat vreo 2 zile. Tot pe vremea asta abuzez de cartofii noi pe care îi aleg cât mai mici şi-i gătesc simplu, la cuptor. Nu uit nici de dovlecei și conopidă, pe care le toc în salate crude sau le gătesc în vreun pilaf sau souffle cu caş proaspăt de la ţară. Spre toamnă deja e plină piaţa de bunătăţi şi mă satur de roşii mari de grădină, gogoşari dulci, vinete şi varză nouă. Niciodată nu lipseşte câte o legătură de mărar şi/sau pătrunjel din bucătărie.

La fel şi pentru fructe, aleg ce e în sezon la noi şi mă ghidez mult după miros şi gust. Însist la fiecare tarabă să îmi aleg eu produsele şi să am posibilitatea de a le degusta. Cui nu-i place de mine ca potenţial cumpărător nu mă mai prinde pe-acolo. Iarna în general cumpăr rădăcinoase şi gătesc mult cu morcov, ţelină rădăcină, pătrunjel, păstârnac, varză, sfeclă roşie, cartofi dulci, cartofi romanesti. Dacă vreau şi alte tipuri de legume aleg mazărea, porumbul, sparanghelul şi spanacul – congelate, sunt variante foarte sănătoase faţă de omoloagele lor la cutii sau borcane. Cat timp e cald afară încerc să pap cat mai crud şi nepreparat termic sau neapărat să asociez o salată crudă unei mese ce conține un preparat gătit (un exemplu clasic este omleta cu feta din weekend-uri pe care mereu o alăturăm unei imense salate cu de toate, chiar și o linguriță de amestec de semințe).

Pâine mănânc destul de rar și dacă e nevoie optez pentru varietăți negre, de secară sau multigrain. De regulă cumpăr Grâu Întreg sau bunatățile cu maia de la Colț de Pâine. Spre deosebire de cei care fug de carbohidrați ca dracu de tămâie, eu una sunt de acord cu câte 1-2 felii de pâine la masă, ele ajută mai degrabă la obținerea unei senzații de sațietate pentru câteva ore bune.

Aș minți să spun că nu mă mai prostesc uneori. Mai ies în oraș și mănânc la restaurante dar sub nici o formă nu sunt o consumatoare a burgerilor de la Mc’D. Totul are o limită chiar și la mine, dar îmi dau voie la astfel de comportamente cât pot de rar. În rest, mențin o disciplină alimentară bine pusă la punct și cred că aceasta cumpătare e cheia unei sănătăți menținute pe termen lung. Exemple de excese proprii: cremșnit de la Casa Antonie, papanași cu dulceață (foarte buni am mâncat la Vulturul), burger de casă de la Simbio, bomboane Raffaello, ciocolata Milka, dulce de leche, falafel sau mâncare chinezească, Schweppes kinley. După cum se vede sunt un om normal, nu merg la extremități – nu cred că aș putea oricum dar încerc să am grijă de corpul meu și să mă autoeduc așa cum pot și în constrângerile de timp, bani și disponibilitate.

DSC_6829

caut cele mai bune surse pentru produsele procurate. Asta știu că necesită timp și efort dar comoditatea ne face mai nesănătoși. Așa cum am precizat mai sus, ca să îmi procur cele necesare am de mers nițel prin oraș. Legume și fructe de la piața Obor în general, uneori și cât de rar se poate (a se citi în special iarna) din supermarket. Semințe, quinoa, bulgur și cușcuș de la etajul 1 al pieței Obor, au prețuri foarte bune și aleg mereu câte ceva yummy. Tot de aici cumpăr și fructe uscate și oleaginoase, fulgi cu tărâțe și tot felul de mirodenii. Ei bine, și aici insist să alegeți mirodenii vărsate, să mirosiți și să gustați, ce e la plic la un leu va avea fix calitatea platită. Alte magazine de profil de la care cumpăr cu drag: Ki Life din Piața Amzei, Băcănia Veche, câteva magazine mici arăbești, Lidl (pentru portocale roșii, uneori chorizo, gamele de lux cu brânzeturi franțuzești), drogheriile DM (cuburile de supă bio Alnatura, paste de porumb Pasta D’Oro), Mega Image (în special pentru gama Delhaize dar și alte chestiuni care nu se găsesc peste tot). Din supermarketuri mai cumpăr ciuperci (cu exceptia hirbilor pe care îi primesc în general de la rudele de acasă), broccoli, cartofi dulci, fructe exotice. Nu cumpăr semipreparate, sosuri și alte tâmpenii de gen. Și pentru muștar încerc să caut ceva fără adaos de zahăr sau tartazină. În ultimul timp am dat-o și pe făină integrală și folosesc cu succes marca 7 Spice. Uleiul de măsline kalamata îl primesc de la o prietenă care își face vacanțele pe Thassos (mulțumesc Maria!!!) și pentru gătit folosesc Costa D’Oro Olisana.

Așadar, legumele și fructele se cumpără din piață. Excepție face sezonul rece, unde mi se mai leagă de mână în supermarket câte un broccoli, o rădăcină de țelină, citrice sau banane. Dar regula de bază e cât mai proaspăt, mai curat, mai local. Nu din Turcia sau Olanda, pe cât posibil românești. Le miros, le pipăi. Dacă sunt prea tari sau prea moi, mulțumesc dar nu. Dacă nu miros a ce ar trebui să miroasă (sau nu au miros ori zici că-i fabrică pe coajă), iasăși, nu.

Lapte, ouă, caș, urdă și brănză de burduf mi se trimit de la Neamț. Neamuri, cunoștințe sigure. De nu, cumpăr din magazine însă doar lapte Napolact sau Oly, ouă ecologice de la găini crescute afară și hrănite cu ce se cuvine. Nu e reclamă, pur și simplu astea sunt preferințele mele. Nu e fiță, e alegere bazată pe gusturi. Brânzeturi „externe” – mai ales brie, camembert, feta, gorgonzola și alte surate cumpăr din supermarket sau magazine specializate cu atenție la etichetă și preț. Ceea ce e suspect de ieftin rămâne pe raft.

Carne am doar de acasă, de la animale de la țară, crescute de rudele stabilite în mediul rural. Evit să cumpăr cu orice preț din supermarket. Singura excepție este chorizo, pe care îl iau din supermarket cu grijă la eticheță și preț.

Nu folosesc produse rafinate, cu exceptia orezului arborio. În rest am zahăr brun, orez negru, roșu sau integral (luate din Mega Image), faină integrală 7 spice sau de ovăz. Îmi place sarea roz de Himalaya pe care o iau din plafaruri. Prefer păstăile de vanilie și accept prețul de 5 lei pe bucată pentru ceea ce îmi oferă – gust, intensitate, parfum. Mai mult de atât, fac esență de vanilie în casă prin macerarea a 2-3 păstăi despicate pe lung în juma de litru de alcool de calitate, cu cât mai multe grade. E ieftin și foarte simplu.

DSC_6747

citesc etichete până mă plictisesc. Sau nu.🙂 Dacă nu mă convinge eticheta, nu cumpăr produsul. Caut produsele cu ingrediente pe care să le cunosc iar denumirile de chimicale nu mă încântă. De exemplu, pâinea vreau să aibă în componență apă, făină, sare. Nu stipulări de gen „făină neagră”, ea înseamnă defapt colorată. Aici însă e nevoie de nițică rabdare să înveți ceva denumiri sau șiretlicuri ale producătorilor.

DSC_6771

gătesc. Prefer să nu aleg mâncatul în oraș decât ocazional, uneori nici o dată pe săptămână. În rest, pentru consumul zilnic, gătesc. Și chiar gătesc zilnic. Îmi place, mă relaxează, îmi aduce un sentiment de împlinire. Că fac ceva bun și bine, pentru mine și pentru cel de lângă mine. Nu mă las doborâtă de lene, lipsă de chef și neștiință sau opiniile nefondate ale celor care se cred cei mai deștepți. Totul se învață și sincer, am ars și eu multe chestii în evoluția mea bucătărească.🙂 Dar nu mă las că nu am de ce.

DSC_6838

nu folosesc produse care promit prostii. Pe ideea „if it’s too good to be true, it probably is”. Nu cred în produse minune căci marketing-ul are grijă să îmbrace orice cu fundă roșie, vacă mov sau studii „științifice” cumpărate.

Nu utilizez și nu sunt de acord cu îndulcitorii, mai mult sau mai puțin artificiali. Îmi asum că dulcele are calorii așa că mă mulțumesc cu zahărul brun și mierea – din surse sigure (mare atenție și aici, mierea e tricky!). Nu vreau să îmi păcălesc corpul, cunosc efectele aportului de zahăr (un video interesant l-a share-uit deunăzi draga de Andie, dați un ochi că merită) și nu văd nici un motiv viabil pentru care să îmi mențin sau cresc pofta constantă de dulce.

Nu am folosit și nici nu am gând să folosesc vreodată produse de slăbit. Prefer câte un ceai natural care să ajute digestia, prefer ici colo un supliment – ba Omega 3-6-9 ba câte un complex de minerale, calciu cu D3 sau vitamine. Acestea, evident, nu exclud o alimentație adecvată, sinteticele nu sunt nici pe departe la fel de utile ca the real thing.

Mă simt să spun în cadrul acestui punct că nu există nici diete minune. Efect placebo, da. Însă diete care să te ajute efectiv cu o problemă pentru toată viața, nu. Mai mult decât atât, ideea de dietă e sortită eșecului din fașă pentru că înseamnă activitate pe timp limitat iar creierului nostru nu prea îi plac constrângerile. De asta multe planning-uri de acest gen eșuează căci imediat ce ne spunem că nu avem voie cutare lucru, aproape instant apare dorința mascată în nevoie. Multe persoane apelează poate la diete din dorința unor îngrădiri de acest gen pentru ca altfel nu știu sau nu pot să își impună limite. Înțeleg și asta, însă rezultatele obținute în x luni de dietă se duc fix pe apa sâmbetei în următoarele luni când reintroduc aiurea unele alimente restricționate sau, mai rău, dau iama în vechiul stil de alimentație. Așa că mai bine începem să ne cunoaștem organismul și metabolismul și găsim calea optimă pentru o schimbare pe termen lung, o schimbare suportabilă și care culmea, ne place s-o implementăm! Și efectele pozitive n-o sa întârzie să apară.

DSC_7139

am un program clar și consecvent de alimentație. 3 mese principale, micul dejun din fresh de legume și fructe sau fructe întregi, crude. De regulă dimineața mănânc o banană, un măr mare, vreo 300-400 de grame de căpșuni, depinde ce e în sezon. Pentru unii poate părea puțin, mie îmi ajunge. Regula de aur e să îngerez ceva sănătos pe stomacul gol. Asta se petrece cam pe la ora 9-9.30. Pe la ora 13-14 se întâmplă prânzul și apoi pe la 18.30-19 cina. E important ca organismul să aibă un program zilnic și repetitiv pentru că astfel digestia „știe” când să înceapă. În general nu simt nevoia de gustări între mese pentru că beau mult ceai în decursul zilei, dar dacă e cazul mă înfing în ceva oleaginoase crude, smochine sau caise confiate fără zahăr – cam 20-30 de grame. Atenție la cantitate, ele sunt foarte calorice. Poate un iaurt mic de 125 de grame. Sub nici o formă nu ciugulesc prostioare gen biscuiți, covrigi, ciocolată și alte asemenea, cred că asta e cale sigură spre dependență și îngrășare. La fel cu mâncarea de tip fast-food.

DSC_7154

acord o atenție specială fiecărei mese. Asta înseamnă că încerc să nu mănânc mult cantitativ și caloric. Pentru asta ani de zile am invatat valorile calorice ale muuuuultor alimente și acum știu ce presupune fiecare aport. Pentru cantitate însă am folosit un cântar de bucătărie și la fel, acum pot să dozez din ochi. Pentru preparate încă folosesc cântarul și mă încadrez în niște limite ale bunului simț. De exemplu, pentru o porție consider că 50-70 de grame de orez nefiert sunt suficiente, mai ales ca îl gătesc cu legume și poate o salată pe lângă. La fel pentru paste, cușcuș, quinoa sau orice alt carbohidrat. Ulei nu folosesc mai mult de o lingură la fiecare porție (de regulă, gătesc cât pentru 2 porții).

În ceea ce privește mâncatul efectiv…ei bine… aici a fost mereu o problemă, în sensul că nu mestecam foarte mult, mâncam repede și în consecință, simteam că nu mă satur uneori. Bine, să nu exagerăm, nu e vorba chiar de cantități industriale dar credeam că totuși pot mânca și mai lent de atât. Am încercat mult și bine să îmi impun alt ritm, dar efectiv nu am putut. Norocul meu a fost o nouă persoană din viața mea, care de fel mestecă foooarte mult fiecare dumicat și care m-a învățat și pe mine (muahaha, involuntar că el nici nu știe asta!) să mă adaptez situației. De altfel cred că ăsta e lucrul de care mă bucur cel mai mult, este un succes enorm pentru mine. Am ajuns în ritmul ăsta să mănânc mult mai puțin și să îmi permit lucruri mai calorice pentru că oricum nu depășesc 2000 de kcal pe zi. Poate doar de Crăciun.🙂 ‘Nyway, eu tot convinsă că există oameni cu voință mai mare decât a mea și care își pot rezolva problema asta, respectiv să mestece cât de mult pot. Adițional, este bine să lăsăm tacâmurile jos după fiecare îmbucătură, să ne concentrăm pe ceea ce facem, să nu întreprindem alte activități în timpul mesei (uitat la televizor, citit mailuri) pentru ca minunatul nostru creier să funcționeze corect și să transmită semnalele în timp util la etajele inferioare, adicătelea stomacul care este.

O gramadă de articole faine despre mâncatul inteligent veți găsi aici.

DSC_7137

mă hidratez cât de bine pot. Nivelul de hidratare al corpului, am mai spus, este culoarea urinei. Nu mă iau după tertipurile celor 2 litri de apă pe zi sau calculul necesarului de lichide în funcție de greutate, înalțime, zodie, fus orar sau mai știu eu ce bălării. Cu cât urina e mai galbenă cu atât corpul e mai deshidratat. Corpul meu știe cel mai bine stadiul său, așa că, de ce să nu-l ascult?

Dimineața pe stomacul gol beau un pahar cu apă plată și sucul proaspăt stors al unei lămâi (în lipsă, orice altă citrică am disponibilă). Înainte să aud critici că ba îmi arde stomacul, ba mă omoară de vie și altele de tipul, menționez că tolerez bine legumele și fructele acide. Asta e pe încercate. Cei care nu pot, să nu facă.

În decursul zilei beau minim 2-3 căni de ceai neîndulcit. Da, am reușit să mă obișnuiesc așa și sunt convinsă 100 % că oricine poate face la fel, doar dacă vrea. Combinațiile preferate sunt: ceai verde cu lămâie/vanilie, rooibos simplu/cu portocală/cu vanilie, soc, salvie, fenicul, fructe de orice neam și în orice alăturare (acu de pildă am ceva măr cu rubarbă și căpsuni cu măceșe). Și btw, un ceai bun costă. Nu vă uitați cruciș că o cutie de ceai de calitate poa să sară lejer de 10 lei și în consecință cumpărați la plicuri cu 2 lei. Ceaiul de 2 lei este într-adevăr de 2 lei. Ierburile înscrise pe cutie pot să nu se regăsească efectiv și în plic. Pe cât posibil, cumpăr ceai vărsat, ca să-i văd compoziția. La plic cumpăr ce e peste 5 lei cutia (și care n-are 100 de plicuri + 25 gratis).

Mănânc cât de des pot, supe și ciorbe. Sunt foarte sățioase și în plus, ajută la hidratare. Încerc să nu le fac grele, cu carne sau smântână de să mustească grăsimea deasupra (ca notă informativă, ciorbele se degresează foarte ușor după ce le dăm la rece în frigider, temperatura scăzută solidifică grăsimea la suprafață și se poate elimina apoi cu lingura). În general sunt din legume cu câte un strop de lactate.

Beau sucuri proaspete din fructe și legume. Am auzit iarăși multe persoane care se feresc de aceste sucuri, pe motiv că ele conțin zahăr cât cuprinde și elimină fibrele. De acord. Pentru ameliorarea situației am decis să includ și legume în ecuație (de regulă încep ziua cu un fresh la micul dejun – căci ține loc de masă – din măr, morcov, sfeclă roșie, grapefruit, ridiche neagră, portocale/clementine/mandarine), să beau doar doza recomandată, respectiv de 1 pahar pe zi (300 ml) și pentru că îl beau dimineața am timp să utilizez zahărul în restul zilei. Sucul mi-l fac proaspăt și sincer, viața mi s-a schimbat de când mi-am cumpărat un storcător prin presare la rece pe care în folosesc cu mare drag și spor. Știu că a fost scump, sunt realistă și înțeleg problemele financiare, însă, personal, consider că merită.

Limitez pe cât posibil consumul de băuturi din comerț. Bio, cu sau fără zahăr, coloranți, conservanți, acid. Nu spun că ocazional, la o terasă nu mai cumpăr câte o astfel de porceală, dar nu consum frecvent. Prefer și în oraș să aleg o limonadă sau un fresh (care oricum e îndoit cu apă până la refuz).

Beau apă. Pentru că e cea mai bună, simplă, fără calorii, fără adaosuri ciudate și inutile.

PS:

1. Nici un corp nu seamană cu altul. De asta nici ideile expuse de mine n-o să poată fi aplicate cu succes de toată lumea.

2. Am tot repetat grija la preț. Personal, îmi asum că produsele bune costă ceva mai mult. Nu e snobism ci înțeleg costurile din spatele produsului. Îl accept dacă mi se pare fair. Nu înseamnă că vreodată voi cumpăra cireșe la 50 de lei din piața Floreasca dar nu mă deranjează să dau 30 de lei pe o brănză cu mucegai din lapte de capră.

3. Denumirile de produse sau locații nu reprezintă reclamă în nici un fel. Nu am fost platită sau recompensată pentru a scrie aceste păreri. Sunt alegeri pentru care plătesc același preț ca toată lumea. Cine mă crede, bine; cine nu, iarăși bine.

DSC_6937

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s