Review – La Placinte. Sau despre locul in care m-am intors de 5 ori in 7 zile. Asta doar la început.

Standard

colaj 5

Da, doamnelor și domnilor, i found my heaven. Și culmea, e la 10 minute distanță. De casă. Ceea ce mă face să mă gândesc serios dacă voi avea vreodată curajul să mă mut de aici… Dar nu, La Plăcinte, noul restaurant cu specific moldovenesc, mă ajută să înfrunt și clasa de risc seismic U2 a bodegii în care îmi fac veacul deja de prea mulți ani. Însă nu despre mine vreau să vă vorbesc, ci despre minunea asta de loc, unde am intrat prima dată din curiozitatea starnită de review-ul celor de Metropotam și nici c-am mai putut să mă opresc.

Am zis totuși să le ofer the benefit of the doubt. Poate prima vizită a fost norocul lor. Norocul de a mă întampina cu o atmosferă caldă, o locație curată, amenajată specific, cu muzică perfectă, chelnerițe grijulii și cu bun simt (cum sincer, nu am mai întâlnit), cu meniu bine adunat. Dar culmea, așa ciudată să fie viața că și celelalte 4 dăți când m-am întors (și-am adus și prieteni, să se lase cu critică, nu glumă) a fost la fel. Mâncare bună, oameni care știu să te servească și să te facă să te simți… cum să zic, ca acasă.

colaj 1colaj 3DSC_5355

Am testat mai bine de jumătate de meniu și treaba stă în felul următor:

– pagina 1: plăcintele. Minunate. Ador aluatul lor cu chefir. Am testat-o pe cea cu brânză de oi și vaci, pe aia cu cartofi și ciuperci și p-aia cu vișine. Divine, toate, absolut toate.

– pagina 2: domneștile. To die for. Cea cu brânză de oi, cea cu cartofi și cea cu bostan (care, btw, nu are piure ci bucăți mari de dovleac). Aluatul aduce a de-ăla franțuzesc. Arată impecabil, aproape că ți-e milă să hăcui într-una. Două, trei….

– pagina 3: învărtitele. Ei bine, și aici problema e gravă. Pentru siluetă. Am halit învartitele cu cartofi, cu varză proaspătă, cu vișine, cu mere, cu brânză de vaci și verdeață. Concluzia: e cam greu dacă nu spre imposibil, să spui halt.

– altele: Clătitele cu pui la cuptor mi-au lăsat gura apă și nu m-am putut abține de le-am comandat la a 3-a vizită. Foarte bune. Pelmenii de casă cu smântână și colțunașii cu cartofi sunt, de asemenea, ceva de vis. Tot aici am mâncat, uimitor, cele mai bune legume la grătar din viața mea. Nu știu ce pun peste ele și cum le execută, dar băi nene, atăta savoare n-am pomenit.

– desert: Aoleu….. aici încep să plâng. Numai când îmi amintesc de cheesecake-urile alea cu coacăze negre respectiv sos de miere cu fructe și nuci… = Love. Unii zic că-s mai bune decât cele de la Chez Marie. Eu zic că-s cele mai bune. Ever. Papanașii sunt tare haioși, sub formă de bulete mici, cu smântână adevărată și dulceața aia genială de coacăze. Apple cake-ul îl pândesc de 5 vizite, nu l-am nimerit încă, se pare că-i popular. Atunci, faceți mai mult muică, să pape și bloggerul culinar care este!

De băut, dacă nu încercați măcar o dată o carafă de compot de fructe de pădure, ați venit degeaba. Și vinul roșu demisec e bun.

colaj 2colaj 4

My top choices: placintele (de oricare, e aluatul meu preferat de la ei). Cea cu vișine o bate pe surata ei, învârtita cu vișine. În schimb, învârtita cu cartofi bate Domneasca asemenea. Domneasca cu dovleac e orgasm culinar. Din cheesecake de la ei aș face tort de nuntă, cu 10 etaje pentru fiecare după-masă.

De apreciat: decorul, faptul că ospătarii și chelnerițele au grijă mereu de clienți și te servesc cu plăcere, vesela de ceramică ce păstrează temperatura (btw, dacă ceri farfurii extra, se aduc încălzite – which is wow!), păpica bună every single time.

Bile negre (sau mă rog, chestii la care cred că ar mai merge lucrat nițel): în meniu ar fi bine să mai apară și chestii la 500 ml. Bere sau suc. Sau și, și. And please, more compot. Că bun mai e. Alte sortimente de compot ar aduce un plus de specific. Aaaa, și ați angajat acu, recent, un ospătar blond, înalt. E cam zăpăcit. But he’s got the goods to back it up.🙂

PS: Scuzați fotograful. Nu știe mare lucru, mai ales cu pozatul în mediu interior + miros de plăcinte.

LATER EDIT:

La Plăcinte din păcate s-a românizat. Prețurile au crescut nesimțit de mult iar calitatea preparatelor nu a urmat același trend. Au eliminat din preparatele tradiționale specifice (de exemplu plăcinta domnească cu dovleac) ca să facă loc fițelor de tipul somonului, care, personal, nu știam că e moldovenesc🙂. Personalul de servire nu mai are amabilitatea de la început și chiar răspund cam înțepat clienților. Iar rezervările sunt doar pentru cunoscuții locului sau ai patronilor probabil pentru că aparent, nu-i mai interesează această modalitate de a-și aduce oameni în restaurant. Pentru alte detalii și exemple de experiențe neplăcute, citiți comentariile acestei postări. Repet, păcat! Dar totuși previzibil.

DSC_5360DSC_5361DSC_5399DSC_5396

7 responses »

  1. Super loc, dar din pacate ca orice loc mosto care se deschide in Bucuresti reuseste in scurt timp sa se contamineze de proasta crestere a celor care lucreza in servicii aici in mult laudata Capitala a tarii. Renuntand la sistemul de rezervari si motivand ca oricum e mereu plin, „moldovenii” au inceput sa se intreaca cu gluma si sa reserve in continuare mese dar numai pt anumiti oameni, probabil pentru consatenii lor care au si ceva relatii ma gandesc cu cei care se ocupa de local. Interesant este raspunsul pe care ti-l trantesc mai deunazi foarte amabilile chelnerite cu tot cu accentual lor moldovenesc si anume – ne scuzati nu se mai fac rezervari, masa aceea a fost rezervata inca de saptamana trecuta cand inca mai faceam rezervari. Stop si de la capat. Localul e full, rezervari IOC asa ca cele 5 magnifice vizite efectuate deja cu success in acest paradis al placintelor cred ca vor ramane 5 sau poate 6 ca mai am de dus lume pe acolo, poate am noroc si prind si masa.

  2. La Placinte. Sau despre locul in care nu o sa ma mai intorc nici in 7 ani!
    sau – Nu e cazul sa baliti, nu e cazul sa va bateti pentru rezervari! E doar reclama.
    De cum am intrat pe usa, acest restaurant mi-a amintit de McDonald’s-ul de la Unirii; acelasi stil industrial, diferenta o fac ornamentele de pe pereti.
    Era in prima parte a zilei, destul de multi clienti, iar muzica ce bazaia pe fundal nu ajuta cu nimic; si nu ca as avea ceva de reprosat acelui stil muzical, doar ca nu se potrivea cu atmosfera generalala a acelui moment si dupa parerea mea nici cu localul.
    Am avut intentia sa comandam niste placinte dar ni s-a spus ca nu le au, desi in scurt timp le-am vazut la masa clientilor vecini. Noi am fost sfatuiti politicos sa optam pentru asa-numitele ‘placinte domnesti’, sfat pe care l-am acceptat cu multa ingaduinta. Am asteptat muuuuuuuuult aceste placinte…. noi impreuna cu cei doi copii (normali) de varste prescolare care s-au plictisit si au inceput sa alerge prin restaurant. Cand – in sfarsit! – multasteptatele placinte s-au aratat am fost dezamagiti sa descoperim in farfurii produsele gustoase, dar „din plastic” de care ne ferim atat si pe care (daca ni le-am dori) le-am putea cumpara de la chioscul din coltul strazii fara atatea pretentii si batai de cap; aici erau prezentate altfel, ce-i drept.
    Dupa ce am achitat nota impreuna cu bacsisul de 10%, si chiar inainte de plecare, o domnisoara ospatarita foarte intepata a venit si ne-a atras atentia asupra copiilor spunandu-ne sa-i potolim pentru ca fac prea multa galagie si deranjeaza toti clientii. Am fi avut replica pentru acea domnisoara, dar daca tot ne supusesem fara comentarii tratamentului aplicat pana atunci, nu era sa ne inecam la mal…
    Nu m-a suparat fatul ca mi s-a atras atentia asupra copiilor, ci modul in care s-a facut. De calitatea serviciilor numai vorbesc….

    PS: Cred ca un astfel de restaurant ar trebui sa aiba scris mare pe usa: „ACCESL CU COPII INTERZIS!”

    • Da Ioana, din pacate calitatea oferita de aceasta locatie a scazut enorm fata de perioada de lansare, cand l-am vizitat si am scris acest review. Nu am apucat pana acum sa updatez articolul dar cu siguranta trebuie sa fac acest lucru; nu de alta, dar a devenit o reala dezamagire. Meniul s-a schimbat spre aria „corporate”, nu inteleg nici eu ce cauta de pilda somonul intr-un restaurant cu specific moldovenesc, ospatarii isi lasa bunul simt acasa zilnic inainte de a ajunge la serviciu, preturile sunt intr-o continua si constanta crestere.Si astea sunt doar cateva din elementele care m-au indemnat sa nu mai calc pe acolo si nici sa nu le mai trimit clienti.
      Dar asta e situatia tipica in Romania, unde, dupa aceasta perioada de lansare, formare de clienti multumiti si oferire de produse si servicii de calitate urmeaza nesimtirea, dezinteresul si batjocura.

  3. Saptamana trecuta am vizitat pe cel din St. cel Mare… Am luat o invartita din carne de porc si smantana, plus o prajitura de ciocolata. Gustul la placinta a fost bun, desi nu mi s-au parut (cele 3) proaspat facute (probabil, reincalzite in cuptor)… Dezamagirea a fost prajitura: mouse-ul de ciocolata desi trebuia sa fie insiropat (conform menului) era uscat, glazura de ciocolata foarte moale si extrem de dulce…Probabil ca o sa mai incerc zilele astea…

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s