Din culisele unei seri de duminica: sirop de catina

Standard

Acum vreo săptămână, am fost la Sweet Fest. Cute, se putea şi mai bine, cam puţini expozanţi faţă de cum îmi imaginam… Cu toate astea, m-au tentat rău un sirop de cătină şi respectiv un şerbet de cacao şi lămâie, aşadar le-am adoptat cu mare drag pentru un viitor mai fericit, cu happy-end that is!

Ajunsă acasă, am constatat că îmi place mult de tot siropul şi-am început să iau dimineaţa, pe stomacul gol, cîte-o linguriţă. De asemenea, am constatat, citind reţetele pe net, că nu e chiar aşa greu de încropit, aşa că am decis ca este neapărat cazul să-l încerc de vreme ce aş avea numai de câştigat dintr-un eventual succes. Zis şi făcut, sâmbătă după-masa am mai găsit 2 tarabe cu cătină în piaţa Obor şi-am plătit 12 lei pe-un kilogram de cătină frumoasă dar care, din păcate nu era bob cu bob, ci pe mini-crenguţe cât vârful degetului…. Recunosc, am fost puţin îngrijorată în privinţa asta, mai ales că din documentările mele, trebuia să fie perfect curăţată. No biggie, tanti îmi zice c-a avut cliente care-au băgat-o la blender cu totul.

Sămbătă seara, plină de nervi, cauze diverse, am avut o tentativă de-a curăţa kilul folosind o forfecuţă cosmetică. Mi-am revenit repede la realitate, nu aveam nevoie de alti nervi.

Duminică seara. Cătina rezistă. But not for long, mi-am zis şi-am purces la spălat. Mai întâi c-o sită pentru a îndepărta praful şi alte asemenea, apoi acoperită cu apă într-ul bol mare ca să pescuiesc frunze uscate & co. Am răsturnat-o apoi într-un alt bol, foarte încăpător şi cu pereţi înalţi. Ehe….şi-acu începe distracţia….cu ce o zdrobim?

Lecţia nr. 1 şi cea mai importantă când avem de-a face cu cătină: FĂRĂ METAL! Nimic, nada, niente, nothing, no way hosay! Singurul lucru care mi-a picat la îndemână a fost micul mojar de lemn cu care de regulă pisez usturoiul. Am început să moscolesc la ea până n-a mai rămas bobiţă intactă, vreo juma de oră cred… Acum ar trebui să arate foarte apoasă, aproape piure-like, mai ales dacă e culeasă bob cu bob.

Lecţia nr. 2: strecuratul. Evident, cel mai eficient se desfăşoară treaba cu tifon. N-am avut. Btw, şi aici se aplică lecţia nr. 1, deci luaţi-vă găndul de la vreo sită metalică. Eu una, inventivă de fel (poate chiar spre crazy-type) am descoperit un săculeţ cosmetic pe care l-am primit acum câţiva ani şi l-am păstrat cu religiozitate pe sistemul „cine ştie când o să am nevoie de el”. Ei bine, za day has come şi mamă-mamă ce bun a fost. Material foarte des care a strecurat impecabil! Sucul rezultat cădea într-un vas de yena şi am umplut săculetul de 3 ori. Din etapa asta am învăţat că trebuie un al-3-lea bol înalt în care să pice sucul, pentru că săculeţul meu şi respectiv stilul meu de strâns pot face picturi murale pe toata mobila şi pereţii bucătăriei. Ceea ce s-a şi întâmplat. Aşadar, folosiţi un alt vas – nu din metal! şi pentru stors astfel încât să aveţi mâinile înconjurate de pereţii lui, for protection! Stoarceţi încet, puţin câte puţin, fără strânsori bruşte de pumn.

Spre surprinderea mea, am avut o mega-producţie de suc: 716 grame to be exact, după cântarul de bucătărie. Ăsta l-am amestecat apoi cu 500 grame de miere polifloră de la ţară şi siropul rezultat stă bine-mersi într-o sticla de sticlă, pe uşa frigiderului.

2 responses »

  1. Pingback: To do & eat list – toamna 2014 | RookieFood(ie)

  2. Pingback: To do & eat list iarna 2014 | RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s