Pesto vegan de rucola

Standard

Nu ştiu cum se face că, mai nou, cam toate reţetele mele pornesc de la situaţia clasică „ceva moare în frigider fără scop precis”. O fi un semn că totuşi cumpăr prea multe lucruri pe care nu ajung să le folosesc la timp şi, din păcate, asta inevitabil se traduce prin resurse uzate indisciplinat. Dar promit că devin un cetaţean european mai cuminte, mai ordonat, „cu respectarea principiilor dezvoltării durabile” (muahahaha; soz, n-am putut să m-abţin, cine e în domeniu îmi înţelege ironia…) şi odată cu asta, n-o să mai aibă nimeni de suferit. Dar până una alta, să vă istorisesc ce s-a ales de caserola nr. 2 de rucola care zăcea în frigider de prea mult timp…

Rucola e o chestie pe care am descoperit-o recent, să fi fost vreo 3-4 luni de-acuma… Sinceră să fiu, nu m-a dat pe spate aşa cum mi-am dorit (dar deja acest lucru nu mă mai uimeşte, mereu îmi creez aşteptări prea mari…), ba chiar pot spune că nu-mi place gustul ei, mâncată singurică. Aşa că prima caserolă de rucola a murit la mine-n frigider, în aşteptarea acelor paste integrale pe care tot promiteam că le execut. N-a fost chip, am tot amânat momentul până am uitat complet de ea, şi repectiv, a fost prea târziu… Indignată la culme de prestaţia mea necorespunzătoare, următoarea dată când m-am aflat în supermarket, am decis că trebuie să răscumpăr cumva cele întâmplate şi să nu mai fac mofturi. Da, pentru că, lately, functionez pe principiul „să învătăm să ne placă chestii, fără stâmbaturi de nas”. Nu râdeţi, aşa am redescoperit conopida, broccoli-ul şi spanacul!

Anyway, pentru că aceeaşi soartă sumbră se întrevedea şi pentru această a doua caserolă, m-am mobilizat şi-am tratat-o cu respect, sau mai bine zis, cu blenderul. Am folosit deci:

– o caserolă de rucola (250 gr? parcă aşa era…);

– ulei de măsline kalamata (după ochi, cred că tot am pus vreo 50 ml…);

– coaja rasă de la jumătate de lamâie şi respectiv sucul întregii lamâi;

– 2 ardei mici galbeni, foarte puţin iuţi;

– câţiva fulgi de ardei roşu iute;

– sare şi piper alb.

Am tocat rucola grosier, ardeiul cubuţe, şi-am pus toate ingredientele la blender, mixând pân-a devenit pastă. Uleiul l-am adăugat treptat, urmărind o consistenţă anume: uşor lichid dar nu greasy.

Ştiu că se impunea niţcaiva parmezan, dar pe moment n-am avut, aşa că treaba a luat o întorsătură vegană, şi sincer, nu regret. La nevoie, se poate adăuga ulterior. Pentru plăcerea experimentului, am moscolit nişte conopidă crudă cu acest pesto şi-am copt-o la foc mic. Am halit-o pe nerăsuflate, de-asta nici n-am poză „after”. Tot ce pot să fac este să vă recomand cu mare căldură să-ncercaţi şi voi, garantez „succesuri” nebănuite!

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s