26, cheesecake brozat si V for Verde

Standard

Am învăţat multe în vichendul ce-a trecut…. Bă, da’ multe rău… Dar să-ncepem cu-nceputul..

Vichenul ăsta am rămas home alone, ceea ce la mine se traduce prin curaţenie masivă care se menţine, shopping îndelungat şi sesiuni fulger de găteală. În nici un caz nu m-am aşteptat la ce avea să urmeze… Ca să nu vă mai ţin în suspans, declar din prima: a fost cel mai prost vichend, culinary-wise, din toata cariera mea de Rookie Chef. Nimic din ce-am gătit n-a fost cum trebuie, iar pentru ce-a fost ok s-a plătit scump.

Sâmbătă am mers la cumpărături de ingrediente şi detergent (nu toate pentru acelaşi scop!) in Carrefour Orhideea. Full, evervant, depresiv când vezi părinţi care le dau copiilor câte-o felie de parizer că „i-e poftă acum!”… Şi de aici începe lecţia nr. 1: stick to what you know! La primul meu cheesecake am lucrat cu crema de brânză Ehrmann 20 % grasime, dar nu am găsit aici, ba chiar era o selecţie relativ sărăcăciosă de unde cu greu am ales 2 cutii. Aşadar, ruşine dragă Carrefour că ai 2 raioane imense, pline de caşcaval care n-a cunoscut pic de lapte, iaurt plin de coloranţi şi zahăr si doar câteva mărci de brânză simplă de vaci! Din păcate, nu mai reţin ce-am cumpărat, dar n-a fost nici pe departe ca Ehrmann, deşi a costat mai mult. De asemenea, am ales o ciocolată special dedicată pentru patiserie (chipurile…), same shit, mi-a stricat toată aroma cheesecake-ului. Concluzia: de nenumărate ori mi-am facut cumpărăturile în Kaufland şi am folosit produse indiscutabil mai bune faţă de orice alt hipermarket.

În altă ordine de idei, am executat un cheesecake cu cappuccino, ciocolată şi glaze de citrice, folosind următoarele ingrediente:

Pentru blat:

– 200 gr biscuiţi digestivi;

– 70 gr unt nesărat de 82 % grăsime;

Pentru cremă:

– 350 ml frişcă lichidă;

– 500 gr cremă de brănză nesărată (2 cutii);

– 3 pliculeţe de cappucicino clasic Jacobs;

– 100 gr ciocolată amăruie;

– 2 pliculeţe de gelatină;

– 2 pliculeţe de zahar vanilat de Bourbon;

– 2 linguri de zahăr pudră;

Pentru topping:

– sucul şi coaja de la o portocală;

– sucul şi coaja de la o lămâie;

– 200 gr zahăr;

– 1/2 pliculeţ gelatină.

Pregătirea n-a suferit mari modificări faţă de primul experiment (care sincer, cred c-a fost pur si simplu norocul începătorului). Biscuiţii i-am mărunţit şi amestecat cu untul topit la foc mic. Am nivelat blatul într-o tavă cu pereţi detaşabili, pe fundul căreia am aşezat folie alimentară şi l-am dat la frigider.

Pentru cremă, prima dată am topit ciocolata cu 50 ml frişcă lichidă în bain-marie şi am lăsat compoziţia la răcorit. Într-un castron, am facut un mega-cappucino din 3 pliculete de Jacobs şi când s-a răcit, am adăugat cele 2 plicuri de gelatină + 100 ml de apa plată rece. Separat, într-un bol încăpător, am bătut uşor 300 ml de frişcă, am adăugat crema de brânză, apoi ciocolata topită, zahărul pudră şi cel vanilat şi la final amestecul de gelatină şi cappuccino. În tot acest timp, am mixat la viteză scăzută (treapta 2 din 5). Am turnat crema peste blat şi am dat la frigider vreo 24h.

Topping-ul a fost uşor şi-a contrastat numai bine cu ciocolata din cremă. Pentru el, am curăţat coaja de la cele două citrice cu instumentul din dotare, şi le-am pus la fiert cu vreo 200 gr de zahăr. Când amestecul s-a redus niţel, am oprit focul, am îndepărtat oala de pe aragaz şi am pus-o la răcit. Într-un final glorios, am adăugat gelatina.

Asamblarea am făcut-o la fel ca data trecută: după ce monstrul a stat mult şi bine în frigider, l-am scos pe un platou încăpător şi am turnat toppingul răcorit, având grijă să plasez manual cam fiecare şuviţă de citrică… Btw, toate astea s-au făcut duminică noaptea, proaspăt întoarsă de la prea multe beri la Green Hours

Next, am descoperit că planurile nu ies (cam niciodată). Îmi propusesem să fac o prajitură de toamnă, cu prune şi struguri, numai bună de fericit lumea pe la serviciu în sfânta zi de luni. Never happened. Why, you ask? Păi de prima m-am apucat sâmbătă noapte, mai precis am băgat-o la cuptor pe la 21.45, ştiind că la 22.30 trebuia să ajut pe cineva la o treabă. Şi aci intervine lecţia: nu te baza pe promisiunile altora. Fui sunată să mă ocup de treabă mai devreme, la 22.00. Rezultatul: fundul prăjiturii carbonizat. Dunno how the f… that happened, am avut grijă să dau focul mai încet dar se pare că eforturile mele n-au fost răsplătite de Zeii Prăjiturilor… No biggie, duminică la ora 08.00 (ye, i know = crazy) am prestat tura 2. Din cauza orelor nu foarte înaintate, am uitat de praful de copt. A fost mâncabilă, dar nu de prezentat la serviciu. Demoralizată complet, am decis că cel mai bine ar fi să nu mă întind mai mult decât mi-e plapuma şi să execut impecabil un singur desert, în spetă noua mea pasiune: cheesecake-ul, pe care tocmai l-am prezentat.

Şi fără să vreau, duminică am îmbătrânit… Dar ştiţi ce? Am imbătrânit lângă prieteni dragi, alături de care am avut parte de una dintre cele mai frumoase zile de naştere evah! Mai mult decât atât, pe acestă cale mă declar public cel mai fericit foodie:

Despre V for Verde sunt multe de zis, per total cred c-a fost un târg destul de bun, cu unele mici hibe. Lista participanţilor la eveniment m-a intrigat îndeajuns încît să-mi sacrific cam o oră din primele clipe la 26 ani şi să mă plimb nestingherită printre mesele pline de cupcakes, condimente, cosmetice bio, ceaiuri şi alte asemenea. Aş mai fi stat vreo 3 ore dacă nu ma aşteptau afară colegele non-foodie Fane Mitraliera şi Anti-talent-in-bucătărie…

Nonetheless, am gustat bunătăţi remarcabile precum dulceaţa de ceapă, pateul de raţă şi de mistreţ, ulei de masline ediţie limitată la 13.000 de sticle wordwide courtesy of Fusion Technique Shop, dar de departe am rămas cu gura căscată (de poftă poate…) la tot ce era oferit de Les Saveurs d’Yveline. De la cele 3 tipuri de caramel (cafea, cacao şi sare) la mierea de albine cu tei şi delicatele confit-uri, nu mai puteam efectiv să mă desprind de respectiva masă. Nu vreau să judec preţurile lor (care oricum nu-s nici mici dar nici de evitat, poate un preţ corect pentru munca depusă şi calitatea ingredientelor) dar mi-a plăcut originalitatea produselor şi bunul simt / pasiunea cu care mi s-a prezentat elegant fiecare borcănel.

Ce-am cumpărat bun de la V for Verde:

– pastă de dinţi Weleda, fără fluor, cu ierburi, la 12,5 lei, un preţ imbatabil in my opinion;

ulei de jojoba organic, cel mai bun pentru tenul mixt/gras;

toffee cream, un ceai de tip rooibos cu aromă de caramel;

extract de vanilie;

săpun cu alge şi sare de mare.

Ce-aş fi vrut să mai cumpăr da nu am apucat:

fum lichid;

– dulceaţă de mojito;

– restul de sticluţe de extracte naturale

Ce nu mi-a plăcut la târgul V for Verde:

– nicăieri, şi vorbesc serios, nici pe site, pe flyere, pe Facebook, nu contează, nicăieri nu s-a menţionat că intrarea la târg se plăteşte (10 lei). Inacceptabil. Este perfect normal să se cunoască astfel de lucruri sau a fost o strategie clară pentru a nu speria potenţialii vizitatorii? Dacă e vorba de asta, îl calific drept un gest penibil şi disperat pentru atras clienţi cu forţa;

– spaţiul foarte limitat: la astfel de târguri vin şi mulţi foodie (mai mult sau mai puţin cunoscători) care poate caută ingrediente mai speciale… Este jenant ca un vânzător să-ţi replice că nu a putut aduce produsul respectiv întrucât ştia de spaţiul îngrămădit. Am păţit asta de exemplu la Bernschutz & Co după ce am întrebat de matcha…

Gata, că iar m-am întins cam mult la vorbă. Kisses, cheesecake & patience!

6 responses »

  1. In primul rand, la multi ani!🙂. Imi place foarte tare setul de vase.
    Am fost si eu (impreuna cu Andie🙂 ) la targ si am plecat cam la fel de dezamagite. Eu am crezut ca se anuntase taxa si n-am vazut-o eu…Oricum, a fost cam nejustificata. In plus, se anuntase ca vor fi cateva demonstratii culinare cu degustare gratuita si n-au fost.
    Iar unele produse (prajituri si mancare) erau mult prea scumpe.
    Extract de vanilie mi-am luat si eu dar din ala mai gros.
    Si am patit si eu faza cu stocul limitat, cei de la Mio Bio aveau doar cateva bucati din fiecare produs.
    Si vorba lui Andie, cam toate produsele de acolo puteau fi comandate pe net sau luate din alte magazine, fara taxa de intrare🙂.

    • Mulţumesc foarte mult🙂 Daaaa, sunt foarte mândră de setul de vase, mi-e drag de numa…
      Da, într-adevăr, câteva aspecte de bun simţ au lăsat de dorit la târg şi sunt de acord că unele produse au fost scumpe. Sunt de acord cu comanda pe net, însă dacă vrei un singur lucru nu prea mai poţi apela…de pildă, unele site-uri impun comanda minimă sau se plăteşte livrarea. Aşa, eu una, am preferat să cumpăr de ici colo câte un produs fără să achit livrarea, care, cu siguranţă avea să fie mai mare decât taxa de intrare. M-a deranjat foarte mult însă gestul efectiv de a ascunde acest fapt, pentru că poate unii se simt stânjeniţi, încep să se caute isteric prin toate buzunarele…
      Iar stocul limitat la fel de mult m-a deranjat cu toate că îi înţeleg şi pe comercianţi…Per toal ce să zic, eveniment organizat româneşte!

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s