Cheesecake cu ciocolata alba, portocale si sos de afine

Standard

Maratonul cadourilor gourmet, care a inclus cu mare succes şi prajitura cu bere Guiness, a început defapt cu această reţetă… Se facu pe undeva pe la finalul lui august, când a dear-dear friend (pe numele ei de internet Fane Mitralieră) m-a anunţat cu mare fast că a 3-a componentă a grupului „ce-a supravieţuit din facultate” (aka Anti-talent-în-bucătărie) avea să mai îmbătrânească un picuţ pe data de 2 septembrie şi în consecinţă, evenimentul trebuia sărbătorit cum se cuvine. And so, Fane Mitralieră a considerat oportun să mă „angajeze” pe mine în calitate de Chef (hopefully, not that rookie) pentru a crea de la zero un tort pe gustul babalâcei. Zis şi făcut, prospectat piaţa vreo 4 zile, citit despre cheesecake, notat un maldăr de chestii esenţiale, ba chiar şi printat vreo 4 reţete care sunau epocal…

Între timp, sărbătorita ne chemă la o bilă în vichend. „Părfect” zisem noi, cade la ţanc totul şi programăm the big cook-off pentru sâmbătă. Soseşte rapid ziua cu pricina, mă duc în piaţă la Obor, fac cumpărături de fructe şi legume cât 4 runde de dus sacoşe la maşină, respectiv umplut bancheta din spate până la refuz. Pick-up Fane şi mers la Kaufland Floreasca (da, ştiu că este şi la Obor dar pentru a-ţi face cumpărăturile acolo sâmbăta e nevoie de cantităţi semnificative de alcool şi curaj…). Parcat, luat coş, cumpărat o apă, potolit setea. Sună telefonul lui Fane. „Alo, bună, ce faci? Aha…..aha…bun, eh, lasă, asta e…..mda…..bine atunci ne întâlnim săptămâna viitoare!”. În traducere, Anti-talent-în-bucătărie ne anunţa că a uitat de ziua ei duminică şi s-a trezit cu părinţii pe cap s-o serbeze. Absolut fantastic! Femeia uitase complet de 2 septembrie şi era ocazia perfectă pentru surpriza perfectă! Damn parents! În fine, ce să-i faci, mergem mai departe, decidem să cumpărăm totuşi ingredientele necesare de care oricum avea să ne folosim cu spor în săptămâna următoare (3-9 septembrie).

Boon, vine luni 3 septembrie, bagă Fane mail de reprogramare a întălnirii. Anti-talent-în-bucătărie, animal lover, refuză repetat să participe pe motiv că are de salvat nush ce câine (don’t get me wrong, i love animals too dar planificarea surprizei & amânarea constantă mă omorau psihic..). Mai mult decât atât, i se fură portofelul la Unirii, cu acte cu tot. Lovely. Mers la poliţie, balamuc tipic. În momentul ăsta începeam să cred că toate forţele Universului se reunesc special să ne strice nouă planul. Respirat adânc…. Nu-i nimic, las că merg joi seara cu Fane la bilă (era musai să ajungem până sâmbătă) şi trio-ul se întruneşte în formulă completă în vichendul 8-9 septembrie. Joi la prânz Anti-talent-în-bucătărie trâmbiţează că vine şi ea la biliard. Grrrrr!!! Are you kiddin’ me? Evident, nu era timp să execut prajitura aşa că seara am lăsat-o să câştige, poate-poate acceptă să ne vedem duminică la ceai. A acceptat.

Zilele următoare mă sună Fane şi-mi zice că Anti-talent-în-bucătărie a contramandat DIN NOU, că pleacă la o conferinţă la Varşovia şi trebuie şă-şi facă bagajele. Deja aveam spume şi mă pregateam să reacţionez total indecent. Mi-a fost însă milă de vecini şi m-am calmat… So, Anti-talent avea să plece de marţi 11 până vineri 14 la Varşovia, noi nu mai aveam răbdare….de ce sa nu ne vedem luni seara? Again, dat mail, primit accepturi. Duminică Fane mă opreşte la timp şi-mi zice că nu poate să ajungă, are de văruit bucătăria…. Şi-aşa a mai apărut un rid…

Luni 10 septembrie dau un mail furios în care vestesc relativ brutal că TREBUIE să ne întâlnim duminică, pe 16, la ceai. Toţi participanţii işi confirmă participarea, dar cine mai crede? Trece săptămâna, sâmbătă Fane iar vopseşte nişte scânduri, nu poa să vină să facem cheesecake împreună. It’s ok zic, nu mă interesează, eu îl fac şi jur că mâine, pe orice cale, părăseşte bucătăria mea!

(V-aţi plictisit deja? There’s more to come!)

Pentru blatul prajiturii am folosit:

– 250 grame biscuiţi digestivi;

– 90 grame unt nesărat 82 % grasime (President cred că am avut).

Untul l-am topit în bain-marie, evitând orice posibilitate de ardere. Biscuiţii i-am mărunţit întâi cu măna apoi cu paleta pentru piure. I know, it’s sick dar la blender n-au mers🙂. Important e să nu-i faceţi praf ci să rămână şi câteva bucăţele mai mari, pentru consistenţă. Am turnat untul peste biscuţi, am amestecat bine cu o furculiţă şi am nivelat blatul într-o tavă cu pereţi detaşabili, pe fundul căreia pusesem o folie alimentară. Imediat am pus tava la frigider, spre întărire.

Notă: Folia n-a urcat şi respectiv acoperit pereţii vasului ci am aşezat-o peste fundul tavii, închizând apoi cercul cu clema din dotare. Este foarte important ca blatul să fie perfect întarit când se aşează crema.

Pentru crema de brânză am folosit:

– 300 grame frişcă lichidă;

– 500 grame cremă de brânză nesărată, în cazul meu Ehrmann 20 % grasime (mare atenţie să nu fie sărată sau cu verdeţuri & co!);

– 230 grame ciocolată albă simplă;

– 35 grame unt nesărat 82 % grasime (pachetul de President are 125 grame în total, l-am topit pe tot şi l-am împarţit între etape);

– sucul de la jumatate de portocală mare;

– 1 plic gelatină;

– coaja rasă de la o portocală.

Peste restul de unt topit în bain-marie, am pus ciocolata albă mărinţită separat pe tocător, am repornit focul (apa s-a menţinut fierbinte) şi am amestecat ocazional până la omogenizare completă. Am scos vasul cu ciocolata din bain-marie şi l-am asezat pe o suprafată dreaptă, la răcorit.

Într-o cană am topit plicul de gelatina cu sucul de portocală si vreo 35 grame de apa plată, în jur de 15 minute. Am încorporat gelatina în ciocolata albă topită, folosind un tel mic.

Între timp, am bătut cu mixerul cele 300 grame de frişcă până s-au întărit (chiar un pic prea tare, după părerea mea….), am adăugat cele 2 cutii de cremă de brânză, şi după ce le-am încorporat, am pus coaja rasă de portocală şi compoziţia de ciocolată şi gelatină. Am omogenizat cu mixerul la viteză medie si am tunat compoziţia rezultată in tava cu blatul. Am acoperit trebşoara cu folie alimentară şi s-a odihnit pânâ a doua zi în frigider. La testare a luat 10.

Ză next day, trebuia să execut topping-ul de sos de zmeură dar am făcut marea greşeală de a-mi trimite jumătatea să facă piaţa. De ce? Păi aşa s-a negociat: eu fac curăţenie în toată casa; el ia pachetul, face piaţa şi merge la farmacie (da, iar mi-am spart piatra de alaun… poate a treia oară e cu noroc….). L-am trimis cu lista, scrisă frumos, cu liniuţă, cu detalii suplimentare (exemplu: „struguri ceaslă DULCI – pe gustate, zmeură – 300 grame, mai frumoasă aşa… şi pentru decor!”) dar cumva n-a fost suficient… A uitat de pătrunjel, mărar şi ca să fie circul complet, zmeură!!! Ştiam că nu va întelege gravitatea situaţiei aşa că nu l-am mai certat ci am preferat să-mi canalizez energiile în identificarea unui substituent potrivit combinaţiei. Şi l-am nimerit destul de bine plecând de la un borcan de afine cu zahar, plimbat de la Ceahlău, ceea ce-a fost şi mai yummy decât zmeura de cultură.

Pentru sosul de afine, am folosit:

– cam 300 grame de afine la borcan, păstrate cu zahar deasupra, deci cu tot cu zeama lăsată sau 400 grame de afine proaspete care se pun la fiert cu 50 grame zahăr si 50 ml apa plată;

– sucul de la jumatate de portocală mare (sau o portocală întreagă mai mică);

– 2 linguri rase de amidon alimentar.

Afinele se pun la bolborosit (dacă se folosesc afine proaspete, 100 grame se pasează şi restul se lasă întregi şi se fierb cu zaharul + cei 50 ml de apă), se aduce treaba la punctul de fierbere şi se toarnă amidonul în ploaie în timp ce se amestecă circular cu un tel mic. Cel mai bine însă cred că ar fi adăugarea amidonului cu o sită, pentru a evita formarea de coloaşe. Se lasa focul mai încet şi se fierbe constant, amestecând ocazional până la consistenţa dorită (cu cât mai îndelungat, cu atât mai gros). Se lasă la racit înainte de a-l turna peste cheesecake.

Asamblarea a fost relativ simplă pentru că prajitura s-a închegat cum trebuie (thank God!!!) iar folia alimentară m-a ajutat mult la mânuit. Pentru început, am pus tava lângă un tocător mare şi am desfacut cu fooooarte mare grija inelul (dar nu complet!). Folosindu-mă de un cutit cu lama subţire, am dat un rotocol cheesecake-ului să mă asigur că se desprinde uniform (stupid me, uitasem sa ung pereţii tăvii cu unt nesărat, voi să nu faceţi asta!) şi abia după asta am deschis complet inelul si l-am îndepărtat. Am ridicat apoi câte puţin de fiecare colţ de folie ca să desprind blatul de fundul metalic al tăvii, am luat cheesecake-ul in mâini, am facut acrobaţii şi-am scos folia, plasându-l apoi pe tocător. Importanţa tocătorului intervine în etapa de scurgere a sosului de afine pentru că, astfel, mânjesc cât e necesar şi apoi transfer cheesecake-ul pe farfuria de unică folosinţă fără ca aceasta să fie murdărită. Sosul de afine l-am turnat din centru spre margini, cu lingura, având grijă ca fructele ramase întregi să fie distribuite uniform pe toata suprafaţa. Apoi, meticulos, cu aceeaşi lingură, am creat liniuţele de sos care cad pe de lături prin picurări repetate pe marginea cheesecake-ului. Esenţială în acest caz este cantitatea de sos din vârful lingurii pentru că ea determină grosimea şi lungimea liniilor. Nu e complicat deloc, poate aşa pare din descriere dar am încercat să evidenţiez cât mai bine tehnica folosită.

Am pus apoi cheesecake-ul la frigider, cu tot cu tocător. Abia după 3 ore de răcoare l-am transferat pe farfurie, în tot acest timp sosul devenind mai bine închegat şi stabil pe stratul de crema albă.

Aveam rezervare la Serenedipity la ora 18,00. Fane Mitralieră nu plecase d-acas’ din Mogoşoaia nici la 17,30….La 17,58, mai exact când ieşeam de la ceainarie că plasasem surpriza (i swear!) Fane m-a anunţat cu mare bucurie că Anti-talent aştepta metroul la Piaţa Sudului…. Aşa a apărut al doilea rid. Vestea bună e că, finally, pe la un 19,15 eram în formulă completă şi-i făceam cu ochiu’ lui Fane s-aducă tortul.

And it was good. And she was happy. Then i was happy.

Bai Anti-talent-în-bucătărie, LA MULŢI ANI încă o dată şi mă jur că la anul te sun înainte să ne întalnim şi-ţi spun pe faţă că am o surpriză şi tre să te prezinţi.

9 responses »

    • Mbai nene, cred că uneori nici cea mai bună cremă antirid nu face faţă la asemenea răsturnări de situaţie…. Plus că totuşi ar trebui să aveţi niţică milă, sunt prea tânără să fac riduri…

  1. Pingback: 26, cheezecake brozat şi V for Verde « RookieFood(ie)

  2. Pingback: Prajitură cu afine şi iaurt « RookieFood(ie)

  3. Pingback: Cheesecake cu afine. Fara coacere | RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s