Prajitura cu bere Guiness si topping de ciocolata alba

Standard

Zilele acestea am apucat sa citesc un articol foarte interesant al Simonei Tache cu privire la gradul de politele al romanilor si ce s-a zis acolo m-a pus realmente pe ganduri… Asa mi-am amintit ca si eu (mai tot timpul) imi incep propozitiile cu „tara de c…..t” si ca nu de multe ori sunt deranjata de atitudinea conatinalilor mei, in cam orice imprejurare de la nelipsitele probleme in trafic pana la sictirul vanzatorilor. As vrea din tot sufletul sa schimb asta. Serios. Vreau eu sa imi schimb modul de gandire, fiind mai optimista si mai pozitiva (which is hard, really it is!). Si eu chiar mai cred ca Romania are salvare, ca nu toti oamenii sunt de aruncat si ca putem gasi si exemple demne de mentionat, in detrimentul acelor povesti desprinse din filme (comedie sau horror, dupa caz….).

In sustinerea celor spuse, vin cu un exemplu elocvent de bun simt iesit din comun, care, trebuie sa recunosc, mi-a zguduit putin interiorul: mi-am cumparat vara asta un porumb copt din Herastrau. ‘T was awfull! M-am ridicat instant de pe banca si m-am intreptat vertiginos spre cosul de gunoi unde i-am spus „adio!”. M-am intors bombanind pe banca, unde am inceput o mica prelegere pe tema „numai in Romania ti se poate intampla asa ceva”… But little did i know what was about to happen… Nenea vanzatorul (pe la vreo 40j de ani sa zic… asta e un detaliu important!) m-a vazut si in clipa urmatoare mi-a adus (free of charge) un nou porumb, proaspat luat de pe gratar, zicand calm „Ala’ era tare, nu-i asa? Poate asta e mai bun…”. Nu mi-a venit sa cred! Asa ca: one small step for a man, a giant leap for mankind!

In orice caz, eu am fost, sunt si-o sa raman mereu omul care multumeste vanzatorului dupa ce a cumparat ceva, care lasa pe altii sa treaca intr-o intersectie aglomerata, care tine usa deschisa si pentru vecini, care le gateste celor cu frigiderul gol (si eventual tendinte sinucigase..🙂 ) si mai nou……. sunt cea care face cadouri gourmet (sau pe-aproape…oricum, gestul conteaza!). Yup, this is my new trend, the little way i show that i care… Asadar, la-nceput de saptamana s-a lasat cu reteta din titlu, pe care, i admit, o aveam in minte de ceva timp si-am gasit ocazia perfecta sa chinui pe cineva🙂.

Acum despre prajitura… Nu e greu deloc de executat insa esentiale sunt ingredientele:

– 250 ml de bere Guiness (care, spre surprinderea mea, se gaseste peste tot, ideal ar fi fost s-o cumpar dintr-o berarie dar asta next time);

– un pachet de unt nesarat de 80 % grasime (sau 82 % grasime, nu conteaza, ideea e sa nu fie crap de-ala de masa B, de 60-65 % grasime) respectiv 200 grame, taiat cubulete;

– 75 grame cacao de buna calitate;

– 275 grame faina pentru prajturi;

– 2 lingurite praf de copt;

– 400 grame zahar brun;

– 2 oua;

– 150 ml lapte;

– coaja rasa de la o portocala.

Pentru topping:

– o nuca de unt nesarat de 80 % grasime;

– 160 de grame ciocolata alba.

Primele 3 ingrediente se pun in bain-marie (respectiv untul cu cei 250 ml de bere si 75 gr cacao). Compozitia se amesteca frecvent, iar cand untul s-a topit complet, vasul se ridica din apa fierbinte si se pune deoparte la racorit. Intr-un bol incapator, cu peretii inalti, se amesteca faina cu zaharul brun & praful de copt si se adauga compozitia de unt, bere si cacao. Se amesteca usor, incorporandu-se bine ingredientele, fara sa ramana cocoloase (eu am folosit mixerul la viteza scazuta, se poate si cu telul dar e mai multa munca intrucat amestecul final e destul de gros). Se adauga ouale intregi, coaja de portocala si laptele. Se mixeaza bine la o treapta superioata de viteza.

Pentru copt, am folosit o tava cu peretii detasabili pe fundul careia am pus hartie de copt si peretii i-am uns cu unt. Pentru cei mai rookie decat mine, ma simt nevoita sa ofer explicatii suplimentare: am desfacut tava, am pus hartie peste platou, am inchis forma avand grija sa nu deranjez foarte mult pozitionarea hartiei si am decupat cu foarfeca excesul din exterior. Partea cu „peretii i-am uns cu unt” cred ca e deajuns de elocventa….

Am turnat cu grija amestecul in tava si am bagat-o la cuptorul preincalzit timp de 1h-1h 15′ la temperatura medie (180 grade Celsius). Dupa cum deja v-am obisnuit, nu sunt adepta timpilor exacti de copt, asa ca am apelat din nou la testul scobitorii, care nu ma dezamageste niciodata. Am scos prajitura din cuptor, dupa 15 minute am indepartat cu grija inelul tavii si am acoperit hardughia cu hartie si prosoape mici de bucatarie.

A doua zi am executat topping-ul tot in bain-marie, avand grija ca flacara aragazului sa fie la minim (ciocolata alba este mai pretentioasa, nu suporta temperaturi ridicate si nici o cantitate foarte mare de unt adaugata = nu se omogenizeaza).

So…this is it… aaaa, si inainte sa aud ca nu am poza cu sectiunea, repet: prajitura s-a maritat in calitate de cadou! Pot doar sa va spun ca noul proprietar s-a bucurat de ea si am primit feedback pozitiv.

Enjoy!

4 responses »

  1. Pingback: Ficatei de pui sotati cu unt si ceapa « RookieFood(ie)

  2. Hmmm.. New York pe primul loc???? Ar trebuii sa ies un pic mai mult pe afara sa-i vad si eu pe oamenii aia ultra politicosi.

    Intrebarea care este, s-a bucurat fericitul posesor de cadou de sectiune sau nu ?🙂

    Mi se pare mie sau miroase topingul un pic a ficatei🙂 ?

    Joking aside, imi place cum arata prajiturica ta in poza. De aranjament… nu mai spun

    • Mda, si eu sunt cam sceptica in legatura cu acest top dar poate ne poti oferi tu mai multe informatii😛
      Ca sa iti raspund la intrebari:
      – da, fericitul posesor s-a bucurat de cadou, l-a impartit cu familia si am inteles ca s-a votat un succes de necontestat;
      – nu, topping-ul a fost vegetarian :)) Am avut grija sa scot duhoarea de ficatei din bucatarie, inainte sa ma apuc de pregatit dulcegarii.
      Ma bucur mult ca iti place, aranjamentul a fost a bit of a challenge pentru ca n-am avut timp sa cumpar alte acareturi pentru decor (poate niste fructe de padure, capsune..) si m-am descurcat efectiv cu ce am gasit la indemana. Dar chiar si asa, sunt multumita de ce-a iesit.

  3. Pingback: Cheesecake cu ciocolata alba, portocale si sos de afine « RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s