Ciorbica spicy-violet, de primavara

Standard

Nu stiu dac-am mai spus-o, de nu o zic acum: ador ciorbele si supele si orice inseamna zama de legume, cu sau fara carne, de orice tip, fel, culoare, gust. Am crescut cu ciorba la fiecare masa de pranz asa ca mutatul temporar in Bucuresti n-avea sa-mi schimbe placerile lumesti de ciorbara sefa. Plus ca-mi place sa ma hidratez cu gust (a se intelege ca cei doi litri de lichide recomandati chipurile zilnic, nu-i pot da pe gat doar de amorul artei, mai ales cu apa simpla si insipida) iar daca cele 6 cutii diferite de ceai din sertarul de la mijloc al biroului de la serviciu nu demonstreaza asta, atunci i got nothing! Aceste fiind zise, declar cu mana pe inima ca saptamanal am cate-o oala de ciorba in frigider, sau poate chiar doua, de vreme ce gatesc pentru gusturi diferite, adica meat-lover si respectiv non-carne-doar-legume. Asa ca din clipa in care am vazut primul fir de iarba verde proaspat primavaratic, am stiut ca trebuie sa-l fierb! Suna cam diabolic dar nu-mi pasa pentru ca e un obicei bun si sanatos, plin de vitamine si chiar satios. Tin minte vivid o apreciere a Mihaelei Bilic, in care spunea ca „supa (ciorba) e un fel de mâncare tradiţional ancorat în obiceiurile noastre culinare. (…) în materie de echilibru alimentar, nu s-a inventat încă ceva mai bun”. I second that!

Cred ca am trecut prin 12-15 litri de ciorba violet primavara asta, pana sa prind intr-un final glorios, cateva poze justificative cu preparatul meu favorit. Asa ca l-am executat intr-o seara si cum a fost gata, l-am pozat repejor, nu de alta, dar daca ma prindea iar intunericul clar lasam pe vesnica a-doua-zi (mda, i know, am nevoie de un aparat foto mai perfomant, de altfel, am mai apelat la buna-vointa cititorilor pentru donatii….pana acum nu s-a prezentat nimeni…shame on you! :)).

Reteta este nesimtit de simpla, aproape ca mi-e rusine sa si postez asa ceva, dar imi amintesc ca mai tot blogul este si va fi, plin de retete de rookie, asa ca ma calmez si-o iau cu inceputul. Avem nevoie de muuuulte verzituri, iar la ultima tura, am folosit: 3 fire de ceapa verde, o legatura de patrunjel, una de leustean, una de untisor, una de stevie, 4-5 fire de leurda, 2 legaturi de loboda rosie2 morcovi, un pastarnac, o radacina de patrunjel si 2 bucati de sfecla rosie cat pumnul. Legaturile n-au fost mari, de altfel, cred mai toata lumea a observat de exemplu ca legaturile de leustean sunt semnificativ mai mici (si de altfel mai scumpe) decat cele de patrunejel/loboda. Initial am umplut o oala cu apa si am pus-o la fiert cu un praf de sare (cam 3 litri de apa, negociabili in functie de cat de groasa sau subtire se vrea ciorba). Asta pentru ca legumele puse in apa direct clocotind isi pastreaza mai bine vitaminele decat daca le punem in apa rece si apoi aducem la punctul de fierbere. Mai mult, imi amintesc ca Jamie Oliver mentiona chiar ca sunt si mai gustoase, gatite astfel. Si pentru ca am simtit nevoia de a slefui putin reteta, am mai pus in oala si cativa fulgi de ardei iute, cat sa personalizez ciorba si s-o fac mai interesanta.

Revenind, pana fierbe apa, se taie cubulete mici toate legumele tari – ceapa verde, morcovul, radacinile, sfecla. Cu sfecla e o intreaga industrie a patatului asa ca mai bine folositi o manusa chirurgicala sau o punga pentru a tine sfecla in timpul curatarii si taierii. Cateodata mi-a fost lene, asa ca am preferat sa rad sfecla repejor decat sa stau dupa cuburi. Partea buna cu ciorbele astea ca m-am imbunatatit the-knife-skills si pana acum nu s-a lasat cu sange. Dar repet, pana acum…(si-asa mi-e cam frica cu noul chef’s knife de la ikea, fiind prea mare pentru obisnuintele mele sau cu cel mai mic, de ceramica, alias un dracusor alb de la care nu te astepti la mare lucru pana cand nu te trezesti fara degetul aratator ..)

‘Nywayz, vad ca iar am deviat de la subiect asa ca revin in forta: cand bolboroseste apa,  se reduce aproape la minim flacara si se pun legumele taiate, acoperind apoi vasul cu capac. Cat fierb legumele, se toaca potrivit restul verziturilor (mie una nu-mi place tocatul foarte marunt pentru ca nu mai simt leguma si mai rau, cu cat dimensiunile sunt mai mici, cu atat se mai pierd din vitamine…). Cand legumele din oala sunt al dente dar nu tocmai fierte, se adauga bors de tarate, dupa gust, la 3 litri de apa cam 400 ml de bors (depinde cat este de acru si respectiv cat de acru se doreste preparatul final). Tips: borsul se aduce la punctul de fierbere separat, in alta oala, in nici un caz nu se toarna rece, direct in oala de lucru! (Motive: schimba gustul mancarii, fierberea lui prealabila omoara bacteriile&co si mancarea tine mai mult). In cele din urma, am adaugat si verziturile la fiert si am mai lasat 1 minut pana am oprit flacara.

Pentru mine a devenit varianta ideala de cina-de-primavara, rece sau calda si absolut dementiala cu cateva linguri de iaurt.

Pofta buna!

2 responses »

  1. Pingback: To do & eat list primavara 2015 | RookieFood(ie)

  2. Pingback: Pancakes vegane. Cu banana si lapte de ovaz | RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s