Da GangsterChef

Standard

Dupa multe sezoane de Top Chef (S.U.A. – 9 sezoane, Canada, Top Chef Masters) deja vizionate cu sufletul la gura, am stiut ca-mi va fi foarte greu sa ma abtin de la comentarii rautacioase privind noul format autohton al concursului britanic MasterChef. Ca sa fim pe aceeasi lungime de unda, Master Chef e un concurs de gatit cu originea in Marea Britanie, al carui format, din pacate, fu achizitionat cu mare interes de Pro(st) TV. Desi, cum spune si Razvan Fodor (care, btw, cum mama masii a fost el selectat sa prezinte o emisiune de gatit? jeezz…), Master Chef este „cel mai bun cooking show din istoria televiziunilor de pretutindeni” insa in varianta romaneasca devine un lung sir de tampenii notorii, de actorie telenovelistica si vadit falsa, de prost gust extrem si jena maxima. Nici n-ar fi fost nevoie sa ma uit la primul episod, mi-am format o opinie atat de drastica din vizionarea video-ului de promovare, plin de gesturi si vorbe de mahala, aruncatul de farfurii in stil pitzi-de-Dorobanti fiind mica cireasa de pe tort a celor 35 de secunde in iad.

S-o luam metodic, zic! In primul rand, ce cauta MasterChef intr-o tara unde nu exista cultura HORECA in adevaratul sens al cuvantului? Sper sa nu fiu inteleasa gresit, asta nu e un lucru rau, din contra, apreciez ca suntem o tara care gateste si mananca acasa, cu familia sau prietenii dar asta inevitabil duce la concluzia ca nu avem restaurante de calitate. De altfel, in tot sud-estul Europei nu exista nici macar un singur restaurant cu o stea Michelin si asta spune multe… Spune ca nu exista nici un restaurant care sa indeplineasca cerintele pentru o astfel de clasificare, ceea ce again, nu e neaparat un lucru rau, dar atunci, de ce ne insusim un concurs de gatit difuzat la nivel international daca nu stim ce inseamna cu adevarat un restaurant – de la mancare, la management, la mise-en-place si multe altele. Sunt convinsa ca pentru a iesi in oras nu avem nevoie de stele Michelin (caz in care nu ne permitem nici sa stam pe presul din fata) dar let’s be honest, cati dintre noi isi permit sa mearga la un restaurant cel putin decent macar o data pe saptamana? Este un cerc vicios care include aspecte precum puterea de cumparare, obisnuinte zilnice, nevoi si traditii care ne cam impiedica sa fim ca vesticii. Noi nu ne luam micul dejun in fiecare dimineata la Paul (intr-un caz mediu..), nu ne comandam pranzul cu vita argentiniana, nu mergem direct la pub cum iesim din birou la ora 18.00. Si atunci restaurantele se pliaza dupa tipul cumparatorului, chiar daca, in unele cazuri asta inseamna sa-si faca aproizionarea o data pe luna si nu zilnic la ora 3 dimineata ca sa te serveasca pe tine, clientul care le baga bani in buzunar, cu o portie de paste carbonara gatite cu mezeluri din Cora. Dar sa spunem ca pot sa trec peste asta, pana la urma e show,  televiziune, e nevoie de audiente bune la ore de varf.. Dar nu pot sa ignor halul in care a fost regizat!

In al doilea rand, juriul format din chefi de care nu a auzit nimeni… Dupa numai 5 minute de vizionare, „nemilosul dar rafinatul juriu” m-a facut defapt sa reconsider denumirea show-ului si sa-l botez instant GangsterChef. Motivele: pai ceafa-lata de 100 de kile, copilu’-minune-carliontzi si Frankenstein nu numai ca nu se poarta adecvat pentru statutul lor de „profesionisti in ale gatitului” dar sunt si cei mai prosti actori ever! Asa cum am mentionat, aruncatul de farfurii & replicile ce se doresc a fi ironico-acide tradeaza un comportament relativ tipic… Nici daca nu ar fi fost chefi (ca mai nou asa se intituleaza…again, no comment…) ci oameni obisnuiti, astfel de comportament nu este de dorit ca fiinta umana care in primul rand, se respecta si se considera civilizat! Dar ce nu face media de dragul show-ului… Din pacate, toate aceste elemente ma pun pe ganduri mai ales daca iau in considerare si faptul ca media se foloseste de cercetarile de marketing pentru a-si contura un grup tinta ale carui trasaturi influenteaza productia.. Asadar, ori Pro TV ne considera o natiune atat de tampa si in consecinta, formeaza emisiunile special pentru a atinge coarda sensibila a potentialilor fani castigand astfel audienta mult visata, fie isi incearca norocul pe o nisa de piata formata din cititotii de Cancan & audienta stirilor de la ora 5, nora pentru bunica sau mireasa pentru cucu-bau…. E trist ca s-a ajuns asa, e trist ca oamenii care merita, nu pot (fizic si psihic) sa vizioneze acest show fara a se lua cu mainile de cap…si atunci ma intreb, cine sunt aia care se uita la MasterChef Romania si chiar le place?

In al treilea rand, „micile” detalii ale show-ului si participantilor care se doresc masteri… Asadar, bucatarii doritori de senzatii tari & critici penibile sunt pusi sa gateasca preparatul dorit in decurs de o ora si apoi sa vina in fata juriului sa-l prezinte. Si un prost si-ar da seama ca este o tampanie sa lasi preparatul sa stea in farfurie chiar si numai un minut ca sa nu mai zic de reincalzire. De ce? Simplu: nu va mai fi niciodata ca preparatul intial: poate retine in continuare caldura si devine overcooked, isi schimba consistenta, culoarea, gustul, miroul, TOT! Ca sa nu mai continui cu sosurile… Mr. Catalin Scarlatescu a intrebat un concurent de ce nu a reincalzit carnea de iepure direct in sosul de mustar…. Are you freaking kiddin’ me? Maica, ai innebunit? Sosul ala trebuia sa fie un adaos fin deasupra preparatului nu un polonic de ciorba in care sa se scalde bucata de carne (si-asa, cu prea mult sos, se poate schimba consistenta si gustul carnii…).

Alta chestie interesanta care oricum e binecunoscuta in tara noastra: asezatul mancarii in farfurie se face eventual pana nu mai vezi marginile si te urci cu scara… Da, stiu, nu suntem francezi ca sa ne multumim cu un bob de mazare si-o lingurita de rizzotto, dar… in restaurantele bune, cam asa se practica! De regula o masa contine 5-6 feluri diferite, cu ingrediente de cea-mai-cea calitate si mancarea se savureaza in cantitati rezonabile, nu se haleste pana pocnesc obrajii… Mai mult decat atat, simtul estetic cam lipseste cu desavarsire la concurenti desi un bucatar adevarat trebuie sa fie artist si sa „picteze” fiecare farfurie, cunoscand importanta primei impresii vizuale. Cu toate astea, am vazut o farfurie cu ceva creativitate si anume pestele veverita…din pacate Florin Dumitrescu si mintea lui in colturi au sugrumat ideea desi nici macar nu a fost in stare sa-si calce peste arogante si sa guste; de altfel, participantul nu si-a scos mai mult de o farfurie si o tigaie pe blatul de lucru….De ce nu li se ofera tuturor sanse egale, pana la finalul experientei culinare, dupa minim o imbucatura?

Nici drumul spre jurati nu-i scuteste pe concurenti de aventuri.. Dupa ce ca saracii oameni au emotii, regizate fals, evident, but still… mai trebuie sa parcurga si-o distanta de maraton, printre coloane mari de paleti semanand a labirint prost construit. Nu le vad rostul, aranjamentul locatiei este execrabil. Punct.

Moving along, farfuria ajunge intr-un final in fata juriului. Prima mea nelamurire: de ce nu au toti un prim contact vizual si olfactiv cu farfuria inca neatinsa? De ce nu a fost plasata o masa la care sa vina participantul cu mancarea sa le-o puna sub nas marilor jurati, de vreme ce ei nu se sinctisesc sa se ridice simultan de pe tron? Zic asta pentru ca, in locul unuia dintre ei, sa gust o farfurie deranjata deja de un jurat inaintea mea imi reteaza toate sansele de a puncta creativitatea modului de asezare pe farfurie.. in schimb trebuie sa gasesc o bucatica buna in scarmanarea pusa la dispozitie de predecesorul meu. Not good! A doua nelamurire: de unde izvorul nesecat de fitze, incat, ca jurat, sa nu vrei sa gusti un preparat pe care trebuie sa-l jurizezi? Treaba ta, draga jurat Sorin Bontea de exemplu, nu e sa judeci faptul ca X-ulica a facut supa de rosii cu rosii din conserva ci sa pui mana pe lingura si sa apreciezi! Asta dupa ce binevoiesti sa-ti scoti stiuletele de porumb din dos! Aaaa, and one more thing, nu te mai chiombi cu privirea aia ucigatoare la participanti, look at the food!

Nimeni nu pune la indoiala faptul ca derularea unui astfel de concurs e o treaba relativ costisitoare, luand in calcul necesitatea unei varietati considerabile de ingrediente, jucarele de bucatarie si alte minuni. Daca MasterChef Romania ar fi ceva de luat in seama, ar fi pus la dispozitie ingrediente mai de Doamne-ajuta si nu s-ar sustine iarna, cand nu exista tzipenie de legume proaspete. Am vazut margarina Unirea, sosuri Knorr si frigidere mai urate decat cele din magazinele de cartier. A big NO-NO !

Un lucru ciudat este diferenta de opinie intre prea-maritii jurati. Sa luam exemplul lu’ nenea cu supa crema de cartofi cu menta…Cum naibIi 2 dintre jurati au fost uimiti de umilul preparat in timp ce dl. Scarlatescu s-a simtit doar sa comenteze asupra faptului ca un astfel de concurs nu se poate castiga cu legume fierte&pasate. Nenea Scarlatescu, sa gatesti dietetic de exemplu, si sa ai capacitatea de a scoate savoare si gust senzational din niste legume fierte este al mai mare talent posibil! Demonstreaza ca stii sa te joci cu ingredientele si condimentele astfel incat sa transformi ceva banal intr-o reala delicatesa. Acelasi lucru si in cazul lu’ tanti blonda & taximetrista care nu te-a dat pe spate cu para fiarta. Ar trebui sa stii asta, daca nu, iti explica vecinu’ tau carliontzat despre cum sta treaba cu supa de ceapa frantuzeasca. Si, daca nu ti-a placut, de ce te-ai perindat cu colegii pe langa bolul plin de supa dupa ce bucatarul a parasit camera?

Si nu in ultimul rand, pentru ca am auzit undeva ca MasterChef Romania promoveaza cazurile sociale in detrimentul talentului, ca gest de bun simt, juratii ar trebui sa multumeasca MEREU dupa ce gusta din fiecare preparat. Nu o fac de fiecare data, ceea ce devine penibil si discriminatoriu.

Si pentru ca nu doar eu gandesc ce-am mentionat anterior, va redau cu titlu de citat, cateva din comentariile oamenilor cu o farama de creier, postate pe Facebook:

– „Ce nu-mi place la ei ca sunt asa de ingamfati si de nesimtiti. Un om  valoros, un artist , un master chef nu se poarta asa cu ceilalti oameni chiar daca au gatit un rahat :)”

– „si eu m-am uitat un pic, n-am rezistat mai mult de 10 minute. E atat de regizata incat nu mai are nici un farmec. Iar aia 3 au o fata…”

– „Dar ma gandesc cum naibii e tipu ala bucatar de la 14 ani? Adica n-a mers la scoala?”

– „oh,cate lacrimi si suspine, tipic romanesc…”

– „puteau si ei sa aleaga un alt prezentator si Fodor sa ramana la muzica si actoria lui”

– „E regie. Trebuie sa faca spectacol. The good, the bad & the ugly”

– „asa trebuie sa fie juriul de naspa???? inteleg ca-i si show, dar chiar asa????”

Vizionare placuta va doresc!

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s