Placinta cu dovleac

Standard

Mai nou iubesc dovleacul. Nu stiu cum de si in ce context s-a produs schimbarea, dar cred ca s-a intamplat de cand am ajuns in Bucuresti..poate dintr-un dor de viata de acasa, desi in copilarie il uram si imi intrebam mama de ce imi da mancare de porci🙂 (amazingly enough eram insa cel mai mare fan al cartofilor…). ‘Nyways, dupa o mini-vacanta acasa, m-am intors de la tara cu un dovleac cat jumatate din portbagajul masinii, fara exagerari. Cealalta jumatate era ocupata de sacul de cartofi🙂. Toata experienta din acest ultim drum acasa m-a facut sa-mi regandesc utilitatea unei masini mici si dorinta achizitionarii unui autobuz in care sa poata incapea fara probleme toate bagajele cu care ne trimit ai nostri la Bucuresti…Daca aveti parinti la fel, va recomand si voua sa gasiti combinatia ideala intre confort, functionalitate si volum de incarcare, in decizia de a avea o masina. Dar vad ca iar am deviat si asta trebuia sa fie un post despre prima mea placinta cu dovleac, and by all means, am sa demonstrez ca asa si e.

So, am taiat dovleacul bucati si apoi felii (pentru oamenii normali care cumpara dovleac cam la 1-2 kg, e suficient sa-l taiati in felii groase de 2-3 degete), am presarat putin zahar si scortisoara pe el si dus a fost la rumenit in cuptor la foc mic spre mediu. Mare atentie insa la tipul de doveac folosit, cel mai bun e cel portocaliu in forma de para, foarte dulce si aromat. Eu n-am avut de ala, ci unul tip placintar dar cu coaja mai albicioasa si miezul portocaliu deschis, si din pacate nu la fel de dulce si savuros. Mare pacat (oricum, daca aveam de-ala yummy, nu se mai ajungea la placinta…actually, nu cred ca ajungea nici sa se raceasca bine, proaspat scos din cuptor, asta spun din propria ultima experienta cu un dovleac tip para). Se recunoaste ca s-a copt cand e moale pulpa si in bucatarie miroase ametitor. Dupa ce l-am scos din cuptor si l-am lasat la racit cat sa-mi pot folosi mainile fara sa ma oparesc, am purces la indepartarea coajei cu o lingura, am pus pulpa intr-un castron si am amestecat bine cu inca niste zahar (cam 200 grame, depinde de cat de dulce e dovleacul) si scortisoara. A rezultat un fel de piure, foarte bun, dar m-am abtinut si l-am pus deoparte cat m-am ocupat de aluat. Dupa experimentul tartei cu prune, am mai ramas cu o foaie de aluat foietaj in congelator, pe care am avut grija sa o dezghet bine pentru prezenta reteta. Am pus foaia de aluat din nou pe hartie de copt si totul in forma de tarta. Dupa ce am netezit marginile si foaia a luat forma vasului, am pus dovleacul, stors in prealabil de zeama care se adunase nitel in castron. Am bagat placinta in cuptor,  la foc mediu, pana cand am vazut foietajul crescut si rumen. Rezultatul:

Pofta buna!

10 responses »

    • Good thiking🙂. Numa’sa ai grija sa iei de-ala bun (you know, forma de para, portocaliu, the works) si sa nu-l mananci imediat ce e gata din cuptor, ca mine🙂. Cam asta am facut eu duminica🙂

  1. Hmm…daca au intrat in cuptor la copt, feliile de dovleac nu mai au nici o sansa sa devina placinta. Sigur, cand sunt gata, vor fi devorate cu adaos de miere si scortisoara.

  2. Cum spuneam, ieri, primul gand dupa serviciu a fost sa merg in piata sa iau dovleac! Am ales unul semi-para de 5 kg (ca sa fiu sigura ca-mi ajunge) si eram atat de entuziasmata sa-l bag la cuptor, incat numai la asta ma gandeam. Intre timp, inainte sa ma apuc de operatiunea Dovleac, am zis sa pun hainele la spalat. Am pregatit masina, am pus hainele, numai ca, indragostita de celebrul dovleac si cu gandul la el, am uitat un mic detaliu: sa pun in cada furtunul de evacuare a apei. Si pornesc eu masina, merg repede in bucatarie, imi spal dovleacul fericita, ma chinui sa-l tai, pregatesc tava si ma apuc sa presar cu pasiune si din tot sufletul zahar brun + scortisoara. Cand deodata, la 10 noaptea suna cineva la usa (la noi nu vine lumea nici ziua, dar la ora aia…), se duce Stef, deschide, vorbeste, se agita….eu presaram in continuare fericita pe dovleac. Si in minutul urmator aud: „Andreeeaaa!” Si ma duc repede, impiedicandu-ma de Monty, ca sa aud ca a vanit vecina de sub noi, ca am inundat-o si ii curge apa neagra pe pereti. Si cand ma uit in baie (scurgerea noastra de sub chiuveta e infundata cu ciment), vad apa de 5cm baltind. Super distractie, abia atunci am uitat de….dovleac, pentru ca a trebuit sa scot apa ca din barcuta, cu cana, cu farasul, cu ce am nimerit. Apoi (dupa jumatate de ora) m-am intors la….dovleac, sa termin de presarat zahar, scortisoara si sa-l bag la cuptor. A iesit bun🙂

  3. Mai vecina, acum am vazut ca ai facut placinta cu dovleac (preferata mea), iar mie nu mi-ai spus nimic. Ma simt tradata. Nu de alta, dar credeam ca sunt singurul fotograf profesionist din casa.🙂

    • Poi erai plecata pe meleaguri brasovene, de altfel, la intoarcere, ti-am dat raportul ca am facut si am si mancat-o. Jur ca am incercat sa salvez ceva dar pur si simplu nu fu cu putinta. But no worries, poate repetam experimentul.

  4. Pingback: Dovleac copt cu scortisoara « RookieFood(ie)

  5. Pingback: To do & eat list – toamna 2014 | RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s