Prima mea tarta cu prune

Standard

Sunt foarte mandra de acest experiment, desi nu ar trebui pentru ca nu a fost in nici un caz perfecta si nici greu de preparat… Insa intentia… tentativa… materializarea visului meu de ceva timp, makes me fill up with joy. Asadar, cu dedicatie pentru persoanele care ma tot bat la cap de ceva timp sa postez si eu o reteta de ceva dulcegarie pe blog, i give you the pretty tarta cu prune.

S-a intamplat dupa o evidenta si mult planificata excursie de vineri seara pana la Ikea, unde am stat cam pana ne-a dat afara din magazin :) („ne-a” meaning myself si fotografu’ meu profesionist, vecina mea, also an Ikea-lover) si cam dupa o ora petrecuta cu mare fast in fata raionului cu tavi pentru cuptor. A durat asa mult datorita puhoiului de intrebari tipice, self-answered, de nelamuriri, doleante, gandiri profunde de tipul „da oare asta e deajuns de adanca, sau de lunga, sau de lata, sau sa iau de-asta detasabila, da oare tava aia nu e din material mai bun, da aia parca e mai subtire, da oare in asta pot sa fac si prajitura, si tarta si legume cu pui sau biscotti aia la care ma gandesc de juma de an?” (si as mai putea continua pana maine, but you get the point). Intr-un final, dupa ce am vazut cu coltul ochiului ca vecina deja rostogolea obsesiv ochii si ma blagoslovea de mare foc, in gand desigur, ma decid la un set foarte practic, mai exact, o forma de tarta si una de tort cu marginile detasabile:

Nu-i rau zic, pretul e mai mult decat decent, fac cruce mare la Cel de Sus, sa le folosesc cu spor si ma tina, sa fie „de calitate”, cum se zice. Dar de la cumparatul lor si pana la utilizat a fost ceva cale (nu chiar lunga, sa nu exageram) pentru ca mi-era lene sau nu aveam cele trebuincioase prin casa. Ba chiar am ajuns sa cumpar si un pachet de aluat din Real, precum si cam 650 grame de prune dulci-acrisoare, numai bune de tarta… si cheful meu tot pe coclauri era. Pana cand, la un ceas tarzior de duminica dupa-masa, se apuca partenerul de viata sa faca misto de mine, ca iar am cumparat chestii pe care ma tot laud ca o sa le folosesc, si o sa fac si o sa dreg, fara sa scot eticheta de pe ele🙂. Grrr zic, deci asa crezi matale, no ia sa vezi tu intr-o ora bunatate de tarta cu prune… Si m-am razbunat astfel:

Este cazul totusi, pentru rookie-in-ale-bucatariei, like myself i might add, sa detaliez procesul, cu analiza pe (con)text ca pentru oameni care nu au facut asa ceva in viata lor. So, am luat prima data in primire prunele, dragele de ele, ca sa stea un pic la macerat in sirop propriu. Le-am spalat individual si le-am taiat in 4, samburele scos evident. Am turnat peste ele cam 150 grame de zahar (cantitatea de zahar e variabila in functie de cantitatea de prune si de cat de dulci/acre sunt fructele) si un praf de scortisoara. Din pacate zaharul a fost alb, ca nu aveam brun in casa pe vremea aia, insa recomand cu caldura mai degraba zaharul brut, e mai savuros si nu la fel de dulce-enervant ca cel alb.

Cat musteau prunele in treaba lor, am dezghetat una din cele doua foi de aluat din pachet, si am intins-o frumusel pe masa (la momentul asta, foaia de aluat sta pe folia din plastic cu care e invelita). Separat am taiat o bucata de hartie de copt, dupa dimensiunea bucatii de aluat + a diametrului formei de copt (deci cam cu 2-3 degete mai mare), si am asezat-o deasupra foii de aluat, pentru ca mi se parea aluatul cam lipicios, in consecinta, nu aveam cum sa iau aluatul cu mana si sa-l trantesc pe hartie si apoi in tava. Ma mir ca mi-a si venit ideea asta care s-a dovedit foarte practica… Boon, asadar cu hartia de copt deasupra, am intors aluatul invers si am dezlipit finally plasticul ala protector, apoi, l-am transferat urgent in forma de tarta apasand usor pe margine ca sa ia forma vasului (forma mea de tarta este rotunda, dupa cum se observa cu ochiul liber din poza anterioara, iar bucata de aluat dreptunghiulara, so, you do the math :)). Marginile din unghiurile drepte le-am taiat, ca erau din alta poveste (moama, cata geometrie pe capu’ omului) si astfel i-am dat aluatului mult asteptata forma rotunda a tavii; oricum restul de aluat l-am taiat fasii pe care le-am asezat la final peste prune, deci fara risipa, zic!

Odata aluatul finalizat, am turnat prunele in forma si am ornat cu fasiile de aluat ramase si o mica ploaie de zahar. Trebusoara asta s-a dat la cuptorul pre-incalzit. Si de aici incepe nebunia: am lasat focul mediu, ceea ce pentru aragazul meu nu e ok pentru ca in cam 10 minute incepea sa se arda, asa ca a trebuit sa redresez flacara la minim. Deci, pentru next time:

  • Lesson no. 1 – mai bine focul mic din prima, si mai tare la final, daca mai e nevoie sa se rumeneasca;
  • Lesson no. 2 – holbeaza-te bine, da bine nene, cand cumperi aluatul, sa fie ALUAT DE PLACINTA, nu aluat de foietaj cum am luat eu🙂 (insert mega-haha aici, ca am stat cred 15 minute in Real la frigiderul cu aluaturi congelate, special ca sa nu incurc tipurile de aluat intre ele, si tot am dat-o in bara si am luat anapoda). Foietajul e un pic mai sarat si s-a simtit parca la tarta (mie cel putin asa mi s-a parut, vecinei cina nu, dar poate ca papilele mele de Chef Rookie nu ma inseala), so bad!!!
  • Lesson no. 3 – cand pui prunele peste aluat, scurge-le bine si sub orice forma, NU turna si siropul lasat de ele in castron (la mine a lasat cam 3 linguri de zeama proprie, care btw, e yummy). Eu asa am facut si am platit drastic cam cu juma de ora in plus la cuptor, asteptand dupa tarta, ca sa scada zeama si sa nu se arda pe fund. Deci, hell no, do not do the same mistake.
  • Lesson no. 4 – daca respecti lesson no. 3, ar trebui sa fie gata cam in 30-40 minute, rumena si frumoasa. Eu am lasat-o in total cam 90 de minute, si parca se arsese un pic pe fund, as i predicted;
  • Lesson no. 5 – Allways use hartie de copt, e geniala, nu s-a lipit tarta deloc! Desi eram un pic in dubii cand am vazut cat de gooey si de sticky e aluatul proaspat, ma gandeam ca o sa gust cate-o felie de tarta cu celuloza cu tot… but no, there was no such problem. Poate ca si untul din compozitia aluatului isi face treaba lui, dar oricum, a se nota – hartia de copt rulz! (Doamne fere’, daca citeste vreun bucatar blogul meu se prapadeste de ras cand vede bucuria mea de Neandhertal la descoperirea avantajelor hartiei de copt; nu-i nimic, vor urma multe asemenea).

Una peste alta, mie mi-a placut, a fost relativ ok, dar cu multe posibilitati de imbunatatire pe parcurs. Oricum, ieri am poposit in Kaufland, de unde am cumparat in sfarsit aluatul de placinta care era sortit initial acestei tarte, deci imi propun sa reeditez evenimentul porcesc in cel mai scurt timp posibil, de vreme ce inca se gasesc prune romanesti, dulci, zemoase si parfumate in piata. In concluzie, o sa revin cu noi detalii si greseli de Rookie!

Pofta buna!

3 responses »

    • Pai atunci ce rost ar mai avea hartia de copt ? :)) Deci, reluare, aluatul se pune direct pe hartia de copt care nu se unge cu nimic (asta e si ostul hartiei de copt, pe ea nu se lipeste nimic, am facut si chiftele la cuptor tocmai din acest motiv, in plus, aluatul contine unt care si el contribuie la dezlipire fara urme), si apoi hartia, cu tot cu aluat in ea (doh:))) se pune in tava, pur si simplu, fara nici un alt adaos. To sum-up, nu se mai unge nimic cu nimic, oricum, daca era cazul, precizam expres in text.😀 Good luck, lemme know how it turns out!

  1. Pingback: Placinta cu dovleac « RookieFood(ie)

Hai zi ceva!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s