Iaurtul creste in copaci?

         Foto: Josh Hall; http://static.lifeislocal.com.au/multimedia/images/full/1744651.jpg

Am citit recent un studiu tulburator cu privire la statisticile australiene: majoritatea (75 %) copiilor din ultimul an de scoala generala cred ca sosetele de bumbac au provenienta animala in timp ce 27 % din acestia sunt convinsi ca iaurtul se fabrica din plante. Consiliul Australian pentru Cercetare Educationala a realizat statistica pe 1.000 de persoane din clasele a-6-a si a-10-a, gasind conceptii total eronate cu privire la procesarea alimentelor si agricultura, adancitura dintre mediul urban si rural fiind imensa. Cu toate acestea, spre deosebire de americani, simpaticii australieni stiau ca chipsurile vin din cartofi si cafeaua din boabele unei plante dar aproximativ 20 % din copiii cu varste intre 10 si 12 ani credeau ca pastele provin de la animale iar omleta din plante. Ok… acum putem opri hohotele de ras pentru a ne gandi cum este posibil ca intr-o tara in care agricultura se practica la scara larga, ba chiar se exporta din plin, proprii copiii nu cunosc aspectele de baza ale vietii? Se pare ca ne indepartam de “radacini” cu fiecare noua generatie…

Majoritatea celor care au citit statistica sunt de parere ca disponibilitatea atat de facila a unei varientati mari de produse pare sa fie cauza necunoasterii provenientei alimentelor. Cu alte cuvinte, daca se poate cumpara din supermarket (si chiar ieftin) ce mai conteaza de unde (pro)vine? Oare chiar nu conteaza? Si de vreme ce consumatorii nu se intreaba nimic, profiturile companiilor producatoare cresc vazand cu ochii….coincidenta?

Concluzia mea (si nu doar a mea): abundenta alimentelor existente pe piata ar trebui sa dea de gandit  cu privire la calitatea acestora…

Serbet

Serbetul este, pentru mine, acel urban-childhood-myth de care imi amintesc mereu cu maaaaare placere, ba chiar nostalgie. M-am bucurat de el in special pe vremea scolii generale, cand mergeam acasa la doamna invatatoare si mereu ne servea cu cate-un borcan de serbet (parca de trandafiri? sau capsuni?…. nywayz, it was pink) + apa on-the-side si-l devoram pe nerasuflate de bun ce era…

Si noi ce mai mancam?

                                                       Foto: Andy Council – ‘Junk Food Vertumnus’;

                                                       http://www.hypixel.co.uk/andycouncil/andycouncil_lotsofstuff_33.html

“Daca ar fi sa citesc etichetele, apoi nu mai mananc nimic!” sau “Daca ar fi asa, nu mai mananc nimic?” sunt frazele pe care daca le mai aud mult, probabil o sa surzesc…. M-am saturat atat de tare de oameni ignoranti care nu sunt in stare sa deschida naibii odata ochii la niste lucruri elementare… De  unde lenea asta notorie si prostia asta crasa? De ce nu vor oamenii sa consitientizeze ca toate chimicalele din alimente chiar dauneaza destul de grav sanatatii?

Food Revolution Day – 19 mai

Nu cred sa existe cineva pe lume care sa nu fi auzit de Jamie Oliver, asa ca intru direct in subiect: 19 mai este ziua alimentatiei sanatoase, daca e sa facem un mic sumar a tot ceea ce inseamna Revolutia Mancarii. Asa ca propun sa ne gandim serios la tot ceea ce inseamna mancare, pe ce punem mana in supermarket si ce punem in gura la fiecare masa. De ce? Pai deja sunt clasice toate replicile pe care le-as putea da privind problemele legate de obezitate, colesterol, boli cardiovasculare, diabet, cancer si nu numai.

Xylitol, indulcitor natural – asa sa fie oare?

De ceva timp caut un inlocuitor al zaharului alb, deja etichetat ca deosebit de nociv, si pe buna dreptate. Schepsisul acestei chestii este ca vreau sa fie slab caloric, altfel ma orientam cu mare drag catre siropul de artar, agave sau mierea de albine de la tara. But no…..me want sweet & calorie-free….suna a vis si mai tarziu aveam sa aflu ca asa si este. Vorba aia “if it’s too good to be true, it probably is”.

In cautarile mele internaute (of course, ca doar mai nou ne si diagnosticam pe internet) am aflat de acest xylitol, care se doreste a fi indulcitor natural, pur, sigur, fara efecte secundare, cu 40% mai putine calorii si 75% mai putini carbohidrati, ba chiar foarte util in sanatatea dentara, bolile cardiovaculare si diabet, reglarea fluxului sangvin, este in esenta un compus obtinut printr-un proces CHIMIC !!!

Aceeasi prajitura dar cu ciocolata

Cred ca e deja a treia oara cand fac o prajitura si folosesc reteta 8 sau 16 cum o numesc eu (8 linguri de zahar, 8 de faina, 8 de ulei, 8 de lapte, juma’ de plic praf de copt, 2 oua; sau varianta dubla) dar inca nu ma pot satura de ea. Mi se pare cel mai banal aluat de baza existent pe Terra, pe care orice Rookie e in stare sa-l faca indiferent de cultura culinara din posesie…

Ciorbica spicy-violet, de primavara

Nu stiu dac-am mai spus-o, de nu o zic acum: ador ciorbele si supele si orice inseamna zama de legume, cu sau fara carne, de orice tip, fel, culoare, gust. Am crescut cu ciorba la fiecare masa de pranz asa ca mutatul temporar in Bucuresti n-avea sa-mi schimbe placerile lumesti de ciorbara sefa. Plus ca-mi place sa ma hidratez cu gust (a se intelege ca cei doi litri de lichide recomandati chipurile zilnic, nu-i pot da pe gat doar de amorul artei, mai ales cu apa simpla si insipida) iar daca cele 6 cutii diferite de ceai din sertarul de la mijloc al biroului de la serviciu nu demonstreaza asta, atunci i got nothing! Aceste fiind zise, declar cu mana pe inima ca saptamanal am cate-o oala de ciorba in frigider, sau poate chiar doua, de vreme ce gatesc pentru gusturi diferite, adica meat-lover si respectiv non-carne-doar-legume.

Paste fericit!

M-am gandit mult la ce as putea scrie intr-un astfel de postare in asa fel incat sa pot transmite un mesaj de suflet pentru toata lumea. As putea sa incep cu chestii lacrimogene sau cu vesnicele mesaje religioase dar ma gandesc ca-i prea comun, prea de asteptat… In schimb va doresc sincer un Paste fericit si luminat pentru fiecare stie ce-are in suflet. Zile de sarbatoare cu bucurie s-aveti si-o primavara cat mi inflorita!

  Hristis a Inviat!

Friptura de duminica

De ceva vreme s-a conturat o veritabila cultura a gatitului & mancatului de weekend. Fie ca ia forma unui pranz copios in familie, sambata pe la 12-13 sau a unui lazy-brunch de duminica la ora 10 cu fostii colegi sau chiar a unui desert decadent savurat seara desi n-ar trebui . Eu una am trait mereu experienta asta, in copilarie si nu numai, ci de fiecare data cand merg acasa. Recunosc insa ca in Bucuresti n-o prea practic din pricina adaptarii la viata mult prea streanta si rapida dar imi lipseste mult statornicia si calmul acelor vremuri. Asa ca, uneori, imi mai fac timp sa recreez momentele de bucurie de acasa ba printr-o friptura de pui la cuptor, ba o tava de briose aburinde cu ciocolata sau o tarta cu fructe, ba o ciorba cu afumatura si cartofi, dreasa cu smantana si acrita cu bors de casa.

Da GangsterChef

Dupa multe sezoane de Top Chef (S.U.A. – 9 sezoane, Canada, Top Chef Masters) deja vizionate cu sufletul la gura, am stiut ca-mi va fi foarte greu sa ma abtin de la comentarii rautacioase privind noul format autohton al concursului britanic MasterChef. Ca sa fim pe aceeasi lungime de unda, Master Chef e un concurs de gatit cu originea in Marea Britanie, al carui format, din pacate, fu achizitionat cu mare interes de Pro(st) TV. Desi, cum spune si Razvan Fodor (care, btw, cum mama masii a fost el selectat sa prezinte o emisiune de gatit? jeezz…), Master Chef este “cel mai bun cooking show din istoria televiziunilor de pretutindeni” insa in varianta romaneasca devine un lung sir de tampenii notorii, de actorie telenovelistica si vadit falsa, de prost gust extrem si jena maxima. Nici n-ar fi fost nevoie sa ma uit la primul episod, mi-am format o opinie atat de drastica din vizionarea video-ului de promovare, plin de gesturi si vorbe de mahala, aruncatul de farfurii in stil pitzi-de-Dorobanti fiind mica cireasa de pe tort a celor 35 de secunde in iad.